După cum v-am promis, iată-le și pe celelalte două finaliste ale noastre, care n-au putut participa atunci la șueta de premiere.
Iar dacă cu Otilia Drăguțanu a fost mai simplu, pentru că am prins-o în aceeași zi, exact înainte de a pleca într-o călătorie la Viena, apoi cu Loretta Handrabura a durat ceva timp până ne-am făcut loc în programul ei. Dar a meritat așteptarea, când am auzit-o pe viceministră exclamând cu sinceritate nedisimulată: „De ce nu mi-a spus și mie cineva despre acest top, poate intram și eu să votez?..”
Desigur, n-aș putea să nu menționez că discuția cu Otilia a fost atât de captivantă, încât am uitat să-i mai pun întrebările pentru interviul pe care îl planificasem… Așa că a ieșit oricum un interviu post-factum. În fine, în ambele cazuri am avut parte de discuții deopotrivă antrenante, cu replici spirituale, fie că vorbeam despre taxe școlare și leadership, sau despre perlele copiilor, Paulo Coelho și snobism.

Otilia Drăguțanu:

1. Ce s-a mai întâmplat de atunci de când am făcut interviul, ce s-a schimbat?

Esenţial nu s-a schimbat nimic. Îmi împart în continuare timpul între proiectele de la serviciu, familie, prieteni și pasiuni. Sunt mândră de faptul că am început, în sfârşit, orele de pian. Încă din copilărie mi-am dorit să învăţ să cânt la acest instrument şi acum, datorită faptului că i-am făcut cadou fiului meu de ziua lui un pian, am început să învăţ şi eu. În rest, mă bucur de această toamnă lungă și superbă şi de faptul că iarna nu se grăbeşte să pună stăpânire pe noi.

2. Ce faci acum și cu ce ai fost ocupată zilele acestea?

Săptămâna trecută am fost ocupată cu organizarea câtorva evenimente, alături de echipa de event management a companiei pe care o conduc. A fost obositor, dar efortul a fost justificat – satisfacţia e maximă atunci când totul se desfăşoară cu succes. Apoi, am avut norocul să evadez pentru două zile din Moldova şi să hoinăresc pe străzile Vienei. Lumini, beteală, globuri, târguri de Crăciun… Un oraş frumos în orice anotimp, dar mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă. M-am întors plină de entuziasm şi pusă pe fapte mari.

3. Cinci lucruri pe care ți-ai dori să le vezi realizate în următorii 5 ani.

  1. Să-mi dezvolt echipa în aşa măsură încât să îmi pot permite să stau mai puţin la serviciu, pentru a putea petrece mai mult timp cu copiii.
  2. Să învăţ să cânt la pian
  3. Să cresc o grădină frumoasă
  4. Să călătoresc

Şi îmi mai doresc să am energia şi entuziasmul de care aş avea nevoie, ca să le realizez pe toate acestea şi orice alte idei care îmi vor apărea pe parcurs.

Loretta Handrabura:

1. Ce s-a mai întâmplat de atunci de când am făcut interviul, ce s-a schimbat?

Vara aceasta a fost toridă, și la propriu, și la figurat. În primul rând, am ajuns parcă la un numitor comun în problema autonomiei universitare. Apoi, am fost ocupată cu diverse călătorii de serviciu. În rest, am avut o săptămână liberă și am fost în fugă acasă la părinți, să-i ajut cu reparația. Și… cam asta a fost.

2. Ce faci acum și cu ce ai fost ocupată zilele acestea?

Astăzi am revenit la strategia de învățare pe tot parcursul vieții, care în sistemul nostru educațional este o dimensiune în așteptare. Vrem acum să instituim un grup de lucru și să trimitem proiectul la guvern.

După 17.00? Uitați-vă unde sunt și ce mape mă așteaptă. La drept vorbind, trebuie să merg să-mi aleg în sfârșit o altă mașină de spălat, apoi să ajung la un centru medical pentru un certificat narcologic ca să-mi iau în sfârşit carnetul de conducere. Problemele personale rămân la coadă priorităţilor şi ştiu că nu e bine. Le vine rândul abia când e data-limită.

Înțeleg că trebuie să ai capacitatea de a delega, de a motiva pe alții să preia responsabilități de echipă, dar deocamdată nu am parte de acel suport de care aș avea nevoie în activitatea mea pentru a aface mai multe şi mai bune.

3. Cinci lucruri pe care ți-ai dori să le vezi realizate în următorii 5 ani.

Sper să duc la bun sfârșit tot ce am început (sau, când nu voi mai deține această funcție, să-i conving pe cei care o să vină după mine): proiectul cu învățarea pe tot parcursul vieții, de care v-am vorbit; reformarea învăţământului vocaţional-tehnic; studii de calitate; locuri de muncă pentru absolvenţi; elevi, părinţi, profesori, studenţi oneşti, cooperanţi, care inter-relaţionează bazându-se pe un set de valori morale. Aș mai vrea să mă întâlnesc cu studenții din universități – mi-am propus asta de ceva timp, sper să reușesc să o fac.

În vacanță mi-ar plăcea să citesc două cărți pe care tocmai mi le-am procurat, este vorba de „Țesut viu. 10/10″ de Emilian Galaicu-Păun, și „Covoare moldovenești”, o antologie de proză scurtă contemporană.
În sfârșit, până la (sau după) Revelion am curajul să vin cu un raport public, în care să fac cunoscut tot ce am pornit să realizez, ce am reușit și ce nu. Cam atât!

Distribuie articolul: