Alina Chitoroagă este elevă în clasa 11 a liceului din Sipoteni. Este voluntară activă  în Asociația Obștească „Baștina-Sipoteni” și este deținătoarea bursei primarului din localitate. Am dorit să aflăm care sunt interesele ei, ce planuri are de viitor.

 

Daniela Gorincioi: Ești elevă în clasa a XI-a. Cum îți pare învățământului preuniversitar?

Alina Chitoroagă: Este ușor, pentru că evoluăm treptat, suntem pregătiți, iar cu o bună disciplină, organizare și sârguință, se trec cu brio anii de școală.

DG: Ești pregătită pentru examenele de bacalaureat?

AC: Cred că sunt într-o oarecare măsură pregătită, la ora actuală, având în vedere cunoștințele acumulate până în prezent. Mă pregătesc suplimentar și sunt conștientă de examenele viitoare și consider că voi deveni și mai pregătită.

DG: Dacă ai fi ministră la Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova pentru o săptămână, ce reforme ai face?

AC: Aș organiza întâlniri cu elevii, pentru a le asculta dorințele, părerile și sugestiile. O primă reformă la care aș lucra, ar fi schimbarea limbilor de instruire franceză și engleză din școli, la examene, teze. Aș pune limba engleză ca limba nr. 1, deoarece tinerii din țara noastră încă mai sunt defavorizați de obligațiunea de a susține examenele în limba franceză, fapt ce duce la scăderea mediei de intrare la universități, note nesatisfăcătoare și o groază de alte conflicte.
Alte reforme ar fi: setarea disciplinelor precum educație sexuală, educație economică, etica – ca fiind printre cele de bază, lichidarea sistemelor învechite de predare cu rămășițe sovietice, aș pune accent pe starea psiho-emoțională a elevilor prin intermediul unor sesiuni periodice cu psihologi profesioniști, aș adopta reguli privind pedepsirea celor care dau bullying, prezintă comportamente violente.

DG: Ce planuri ai după absolvirea liceului? Vei face studii la o universitate din Moldova ori vrei să studiezi la o facultate peste hotare?

AC: Mă gândesc să plec la studii peste hotare, sunt la etapa documentării despre țări care oferă oportunități studenților străini, viața acolo și diverse cheltuieli. Studiul în Moldova rămâne pe ultimul plan, în cel mai nefavorabil caz.

DG: Ce pasiuni ai?

AC: Pasiunile mele sunt călătoritul, voluntariatul, lectura și culinăritul.

DG: Cum este satul tău? TE vezi trăind în Sipoteni?

AC: Sipoteni este o comună destul de dezvoltată, cu un imens potențial. Comuna noastră ar putea fi comparată cu un centru urban. Localnicii beneficiază de toate condițiile: canalizare, iluminare stradală, apă tehnico-menajeră, serviciu de colectare a deșeurilor, 2 grădinițe performante, liceu renovat și dotat cu tot necesarul, Școală de Arte, Casă de Cultură, muzeu și altele. Mă văd trăind în Sipoteni, probabil când voi fi la o vârstă înaintată și voi avea nevoie mai multă de aer proaspăt de țară, liniște și pace.

DG: Tinerii din Moldova se confruntă cu probleme diferite. În opinia ta, care sunt top 5 probleme cu care se confruntă tinerii din Moldova?

AC: Pe primul loc cred că se plasează problema neînțelegerii de societate, de adulți, care mereu doresc să ne dicteze ce să facem, ce să gândim, cum să vorbim și să ne comportăm. Apoi urmează oportunitățile în număr mic care duc la slaba șansă de realizare în carieră, în consolidarea unei vieți bine asigurată, calitativă. Lipsa de speranță și încredere în învățământul moldovenesc, faptul că nu întotdeauna suntem încurajați în a încerca ceva nou, a crea, a dezvolta și lipsa de comunicare, înțelegere între tineri-adulți.

DG: Ce soluții ar trebui să ofere statul pentru a rezolva problema tinerilor din Republica Moldova?

AC: O idee ar fi organizarea unor programe de instruiri în diferite domenii, ghidare în carieră, implicarea mai accentuată a tinerilor și a părerilor noastre în chestiuni importante, oferirea locurilor de muncă și pentru adolescenții care n-au atins vârsta majoratului. Statul ar trebui să acorde mai multă atenție acelorași petiții, scrisori înaintate de tinerii care ceva de spus, de remarcat.

DG: Pe lângă problema salariilor mici, mulți tineri finalizează facultăți, inclusiv masterat, dar preferă să plece peste hotare, ori, în genere, optează pentru un job care nu are legătură cu specialitatea lui. Cum vezi încadrarea tinerilor la un job, în funcție de specialitatea pe care o urmează? Totodată, să se încurajeze tinerii să rămână în țară.

AC: Eu consider că pe parcursul anilor, tinerii își schimbă viziunile referitor la specialitatea pe care au ales-o la început de cale. Suntem flexibili, beneficiem de surse de informare, avem capacitatea de a cântări lucrurile, de a descoperi beneficii și dezavantaje. Cunosc faptul că tinerii renunță la specialitatea lor deoarece nu aceasta nu a atins așteptările inițiale, de exemplu, se face mai multă teorie decât practică, sunt prea multe ore de studiu care stresează, afectează tinerii, profesori incapabili care determină studentul să-i dispară pasiunea pentru materia respectivă. Încadrarea tinerilor la un job, în funcție de specialitatea pe care o urmează și totodată  să rămână în țară ar avea loc prin intermediul lecțiilor de instruire practică, în situații de viață reale, acordarea salariilor mai generoase și încurajarea acestora, fiindcă pesimismul doar distruge vise și aduce frustrări, ură, demotivare.

DG: O problemă pentru tinerii din ziua de azi ar fi spațiul locativ. E dificil să stai în chirie și să ai un salariu de tânăr specialist, în același timp. Cum ar trebui să fie soluționată problema asta în opinia ta?

AC: Oferirea unor „compensații” pentru serviciile de care beneficiază studenții și adăugarea unor procente la salariile obținute de ei. Așa cum a apărut voucher-ul cultural, ar trebui să existe și pentru cumpărături la supermarket, electronice, de îngrijire.

DG: Ești tentată să pleci din Moldova în căutarea unui trai decent?

AC: Da, este unul dintre scopurile mele prioritare.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: