Cristina Pintilie este interpreta care nu a alergat niciodată după glorie, iar succesul a încununat-o mereu; nu a căutat să iasă prea mult în evidență, dar s-a făcut remarcată prin orice apariție sau realizare. Muzica pe care o face o reprezintă în totalitate, iar premiile obținute și elevii ori studenții săi îi sunt motivația principală pentru noi realizări. Dacă ar fi să se prezinte unui străin, i-ar spune simplu: „sunt o vioară care te face să vibrezi din clipă în care emite primul sunet”. Povestea fetiței care cânta în autobuz și a dublei premiante la două concursuri de romanțe în același an o aflați mai jos. Tu chiar cânți de mică-mică… când a început totul?
…(zâmbește)… prima mea scenă, la vârsta de trei ani, a fost autobuzul cu care mă deplasam zilnic spre casă. Acolo aveam și un „public” minunat, care nu obosea să mă aplaude după fiecare strofă cântată. Îmi amintesc aievea cuvintele mamei: “Mai încetișor, că se uită lumea la noi”, la care eu îi răspundeam „dar eu vreau să cânt!”.

Îți mai aduci aminte de primul cântec, prima scenă, primul buchet de flori, prima distincție?
Pe o scena profesionistă am urcat puțin mai târziu, pe la șase ani, cântând o doină acapella (fără acompaniament). Scena Palatului Național mi-a părut atunci imensă și îmi mai amintesc doar faptul ca îmi tremurau genunchii de parcă aș fi înghețat de frig (râde). Peste ceva ani, evoluând în cadrul unui concert, la Viena, o doamnă din public mi-a oferit în dar un inel pe care și l-a scos de pe deget, asta pentru că nu avea flori (zâmbește). Astăzi mă bucură când, pe la evenimente și petreceri private, se apropie de mine persoane care îmi spun că mă țin minte încă de atunci, de când aveam șase ani, că am crescut, că nu m-am schimbat, ci doar am evoluat profesional.

 

Romanțe… nu ești prea tânără?
Romanța am auzit-o pentru prima dată în familie, o cântam împreună cu rudele noastre pe la petreceri sau la întâlniri de familie. Marele succes a fost unul de-a dreptul „revoluționar”, în ideea că o interpretă, care avea doar 18 ani, a luat Marele Premiu la două mari concursuri de romanță: „Crizantema de Argint”, din Chișinău și „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, România, în același an.

De fapt CD-ul cu romanțe este un vis împlinit sau produsul tău care aștepți să-ți aducă succes și bani?
CD-ul „Destin” a fost un proiect pe care mi l-am dorit din tot sufletul. Vroiam să realizez ceva nou, inedit în materie de romanță, dar și diferit de ceea ce se produce acum pe piața muzicală. Și dacă tot am putut simți și trăi romanța altfel, am dorit o „relansare” a acestui gen muzical, oferindu-i libertatea de a se îmbina în sonoritatea instrumentelor noi și a motivelor muzicii blues. Îmi place ce mi-a reușit – nu am făcut-o cu scop comercial.

De unde iei textele, melodiile, cine scrie romanțe astăzi?
La început am apelat la culegerile vechi de romanțe, după care am avut o frumoasă colaborare cu anumiți compozitori de la noi: Constantin Rusnac, Daria Radu, Constantin Baranovschi și Svetlana Badrajan, iar versurile au fost semnate de Constantin Rusnac, Galina Furdui și Ianoș Țurcanu.

Care este publicul tău de fapt?
Nu mi-am pus granițe niciodată și nu am realizat ceva pentru o categorie anume. Publicul meu poate fi oricine, fiindcă ceea ce cânt, poate durează puțin, dar rămâne în suflet pentru totdeauna. Acesta este scopul meu, să ajung la inima omului și mai puțin să am admiratori cu miile sau să împrăștii autografe în toate părțile.

 

Ești și lector la catedra de muzică ușoară și jazz la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, de ce ai ales să predai?
Sunt o fire altruistă, un om calm, căruia îi place să transmită ceea ce are mai prețios, mai cu seamă când e vorba de tineri talentați. Îmi place să lucrez cu studenții sârguincioși, am și copii mici cu care fac ore de canto, lucrez și cu copii cu dizabilități, iar senzația că le dau ceea ce așteaptă să audă, le corectez o notă și cântăm corect împreună este cea mai mare bucurie pentru mine. Asta mi-am propus și o fac cu mare plăcere.

 

Ai studenți, elevi care te-au întrecut în popularitate?
Muncesc cu ei și mă bucură orice succes pe care-l înregistrează. La asta muncim în fiecare zi, ar fi păcat să nu ajungă performanțele profesorului și ar fi regretabil dacă nu le-ar întrece!

Cu cine visezi să faci un duet?
Din colegii de pe scena noastră nu am primit încă anumite propuneri, deși eu sunt deschisă pentru colaborări mereu. Îmi doresc, dintre artiștii de talie internațională, un trio cu Sting și Chris Botti – ar ieși fantastic, cred.

 

Cu viața personală cum e, reușești să iubești?
Sunt o femeie bogată la acest capitol, soțul îmi oferă luxul de a îmbina utilul cu plăcutul, iar pentru acest lucru nu pot decât să-i mulțumesc din suflet. Ce poate fi mai frumos decât să faci zilnic ceea ce îți place la nebunie?!

Cum se răsfață femeia Cristina Pintilie?
Toți caută pastila magică, eu am gasit-o demult (zâmbește). Doar că e în zadar să spun cum, toate lucrurile legate de împlinirea personală funcționează individual. Un lucru pot să recomand – urmați-vă glasul inimii!

 

Care-i planul mare pentru perioada imediat următoare?
Nu mă grăbesc să fac multe și pentru bifă, vreau să creez lucruri noi și diferite. Îmi doresc mult să călătoresc și să studiez cultura altor popoare. Următoarea destinație va fi Cuba. 

Cine te susține, cine a crezut în tine și în vocea ta?
Familia continuă să fie cel mai fidel susținător. Drept că adevărata încredere și motivare am obținut-o cu fiecare premiu care mi-a fost oferit de mari personalități și cu satisfacția că munca și talentul sunt recunoscute și răsplătite.

 

Cea mai frumoasă melodie pe care ai cântat-o vreodată?
Melodia „Je suis malade” pe care am dedicat-o soțului meu, la nunta noastră, cu lacrimi în ochi…

Foto: Ellene Mocrii