Câte femei nu au curajul să tulbure liniştea celui pe care îl adoră, fiindcă simt altfel şi se tem de momentul în care ar putea auzi răspunsuri telefonice cu un conţinut rece. Fiindcă el încă nu are chef să iubească, să iubească frumos, într-o dezordine de ritmuri în care nimic nu mai contează decât secundele acelor minute împreună. Femei cu motoare de milioane, de 18 ori mai realizate decât altele, dar fără curaj felurit în mărturisiri în faţa celui care onest nu şi-a rezervat nici o stare de dragoste faţă de ea. El este neutru, fiindcă nu ştie dacă are chef să schimbe locul maşinii. Îi place să parcheze lânga pub-uri dar nicidecum lânga casa în care este aşteptat cu o obişnuinţă la o cină delicioasă. Nu vrea să se prefacă, iată de ce parchează maşina lânga pub-uri.

Într-o logică întâmplatoare, fără studii şi licenţă în domeniu, consideri imediat că nici unul dintre ei nu e vinovat. Ea pentru faptul că nu a găsit curaj şi el pentru faptul că nu vrea să parcheze maşina lângă casă. Suferinţa ei probabil este mai profundă, din motiv că ea ştie cum e să iubeşti pe cineva, dar el îşi trăieşte zilele într-un vârtej de cunoştinţe feminine şi înca nu are pofte de iubiri stabile, la fel de plăcute şi peste ani trăiţi împreună.

Dar, nici PENTRU EA aceasta nu e suferinţă. Ea îşi continuă ritmul, cu ţinute perfecte, după care nu vei înţelege niciodată ce fel de suferinţă s-a constrâns în inima ei, ascunsă după sacoul gri. Este împăcată cu singurătatea care revine pe faţă dupa fiecare an pe care îl adună vârsta. Singură şi perfectă. Topită după dragoste din aia obişnuită în care ne învârtim zilnic cu atâta pasiune. Este femeia scrisă în cuvinte de laudă de toţi bărbaţii care o înconjoară, dar care are nevoie de cel care înca nu are pofte de iubiri stabile.

Să se prefacă atunci în continuare, dacă nu are curajul să-i spună că nu a văzut un alt bărbat mai perfect pentru imaginaţia ei şi vrea să se îndrăgostească în continuare anume de el şi să nu se dezamăgească repede sau imediat. Protecţie pentru iubire încă nu s-a inventat, chiar dacă într-un fel sau altul îţi poţi ghida propriile preferinţe şi să te îndrăgosteşti de cel care trebuie şi nu de cel care nu înţelege. Urmaţi acest sfat învăţat de la o femeie frumoasă pe care am cunoscut-o la Stockholm. Nu voi înceta să scriu despre ea şi despre faptul că are dreptate. A rămas să mă înveţe încă un lucru măreţ. Nu ştiu câtă lămâie şi câtă gheaţă să rezervez pentru ziua de marţi ca să mă îndrăgostesc de martini. Ea ştie…

Experienţele mele sunt nereuşite şi eu nu pierd ore pentru alte gusturi decât pentru cele pe care le cunosc. E valabil şi în viaţă. Aluziile sunt nişte minunăţii de stări pe care le ador şi de care mă folosesc cu raţiune.

Cât despre femeia care nu are curaj, şi eu încercam să-mi amintesc de multe situaţii în care trebuia să avansez în cochetării, dar eram verde, într-o figură nedumerită şi fără nici un procent bun de experienţă. Fiecare îşi poartă adunăturile sale de stări prin prezent, de care nu mai ai nevoie atunci când eşti fericit, dar de care îţi aduci aminte cu vreo ocazie nocturnă la o ţigară fumată invers, la cât de des se fumează în această săptămână…

Distribuie articolul: