Maria Andrei este o mămică exemplu pentru părinţii din societatea noastră. Îndemnul ei a stârnit admiraţie printre mamele ce fac parte dintr-o comunitate online de femei. Maria a postat o poză cu fetiţa ei, unde micuţa răsfoia o carte. Pe lângă poza sugestivă, mama fetiţei a ţinut să vină cu un îndemn pentru toţi părinţii: „Nu uitaţi, de interesele copiilor pe termen lung sunt responsabili părinţii. Investiţi în cărţi, activităţi extraşcolare, sport, muzică, artă, limbi străine, nu în haine, pantofi şi telefoane."

Micuţa se numeşte Zoe şi are un an şi opt luni. Chiar dacă e la o vârstă fragedă, fetiţa are în biblioteca sa peste o sută de cărţi. Şi pentru că fiecare copil se naşte cu un anumit potenţial, însă el trebuie dezvoltat de către părinţi, Maria ca o mămică exemplu, cultivă copilului ei pasiunea pentru lectură. Aşa se facă că, Zoe, la nici doi ani, are mai multe în cărţi în bibliotecă decât mulţi dintre adolescenţii zilei de astăzi.

Maria, povestiți-ne mai multe despre pasiunea pentru cărți. De la câte luni îi citiţi micuţei?

Îi citesc istorioare de când era în burtică. Şi muzică tot de atunci ascultă. După ce am adus-o pe lume, am început să-i cumpăr cărţulii: din plastic pentru baie, cărţi textile, şi mai târziu tot felul de cărţi pentru copii. De când a mai crescut, când avem ocazia să cumpărăm ceva nou, mergem împreună la librărie. Eu îi propun 2-3 cărţi, şi ea are voie să aleagă una. Vreau să înveţe să fie autonomă, să-şi dezvolte gusturile ei, să facă alegeri singurică, şi să iubească lectura. De aceea de cele mai multe ori o las pe ea sa aleagă.

21082170_10155689970283979_359512153_o

Ce cărţi achiziţionaţi pentru copilul dvs.? Faceţi alegerea şi în conformitate cu realitatea cotidiană?

Deşi nu prea are preferințe, pentru că încă e mică, eu o ajut să şi le dezvolte. Achiziţionăm cărţulii cu diferite tematici. Cărţi cu lumea animală, natură, anotimpuri. Cărţi care să-i dezvolte atenţia, imaginaţia, precum şi cărţi care o învaţă cum să se comporte într-o situaţie sau alta. De exemplu, Zoe este o fetiţă timidă. La terenul de joc nu prea se apropie de alţi copii. Se uită la ei, îi observă, dar nu vrea să se apropie de ei. Sigur, la vârsta asta copii sunt dependenţi de cei apropiaţi, si nu prea se joacă cu alţi copii. Totuşi i-am cumpărat o cărţulie care se numeşte „Terenul de joc”. De acolo învăţăm că micuții se joacă împreună în nisip, pe topogan, fac schimb de jucării. Acum se găsesc tot felul de cărţi interactive. Este de unde alege în dependenţă de interesele şi evoluţia copilului. Multe din cărţile pe care le are nu o interesează. Dar se va interesa de ele mai târziu. N-am risipit nimic. Sunt cărţi cărora le rămâne fidelă. De exemplu cartea „Poveşti Adevărate” este preferata ei înainte de somnic de ceva timp. Cunoaşte şi iubeşte toţi eroii. În cartea asta este o istorioară cu un crocodil pe nume Crocodo, care a trebuit să ajungă la iepuraşul stomatolog, să-i extragă o măsea. Crocodo plânge că îl doare măseaua. Eu seara încerc să o conving să spălăm bine dinţişorii şi îi amintesc de povestea lui Crocodo. Învăţăm tot felul de situaţii din cărţi. Pentru că am văzut că îi place să răsfoiască, am început să o învăţ literele şi deja ştie alfabetul.

21103790_10155689983258979_1399354491_o

Câte cărţi are Zoe în biblioteca sa? Credeţi că pasiunea pentru citit şi însăşi această treaptă educativă se poate cultiva încă de la aşa o vârstă fragedă?

Nu pot să vă spun câte cărţulii are exact. Are de toate, în mai multe limbi, peste o sută sigur are. Dar până la urmă nu contează numărul. Eu de exemplu când am fost copil nu am avut nici cărţi şi nici jucării. Am fost abandonată de părinţi şi am crescut cu foarte multe lacune. Ştiu pe pielea mea cum e să mergi la colegiu, sau la universitate, şi să te simţi penibil în faţa colegilor citiţi. Să le admiri vocabularul, cunostinţele în istorie, geografie, literatură, artă, muzică, şi să-ţi vină să intri în pământ pentru că ai vrea şi tu să participi la discuţii, dar nu poţi pentru că nu ştii ce ştiu ei. De aici vine şi încrederea în sine. Un copil citit are curaj, ştie să dezbată, să analizeze, să interacţioneze mai uşor cu persoanele din jur.

21103851_10155687850383979_1340841608_o

După părerea dumneavoastră, ce greşeală comit părinţii în educaţia copiilor?

Mulţi părinţi zic: „Eh, copilul meu seamănă cu noi. Noi, părinţii, nu avem răbdare şi nu ne place să citim”. Deci deja copilul are stigma asta pusă de proprii părinţi. Sau „X citeşte pentru că seamănă cu maică-sa, sau cu taică-su. Uite ce părinţi deştepţi are”. Nu genele moştenite determină capacitatea noastră intelectuală sau socială. Genetica nu are decât un rol minuscul în viaţa noastră. Ceea ce devenim noi este în general determinat de mediul în care trăim. În special, hrana psihică pe care o consumăm – persoanele cu care interacţionăm, cuvintele pe care le auzim, experienţele pe care le trăim. Eu am fost concepută şi m-am dezvoltat în burta mamei mele, dar nu sunt ca mama mea. Ea a fost o femeie simplă care din păcate şi-a abandonat toţi copiii. Eu am reuşit să fac studii superioare şi să învăţ vreo câteva limbi străine. Fiecare copil se naşte cu un potenţial foarte mare, însă el trebuie dezvoltat încă de la o vârstă foarte fragedă. Asta ţine de datoria părinţilor şi a apropiaţilor în primul rând. Datoria pedagogilor vine mai târziu.

Până la urmă fiecare părinte îşi educă copilul cum doreşte, după propriul exemplu. Însă un îndemn sănătos nu încurcă. Ce sfat doriţi să transmiteţi în acest sens?

21081827_10155687858333979_1472537591_o

Cărţile pentru copii nu sunt ieftine, dar investiţia îşi merită tot banul. Da, pasiunea pentru citit trebuie dezvoltată şi cultivată încă de la o vârstă fragedă. Până la urmă nu îi citim  pe Nietzsche sau Shakespeare. Acum se găsesc tot felul de cărţi adaptate fiecărei vârste. Dar ca să ajungă să citească şi Nietzsche şi Shakespeare mai târziu, trebuie să-i antrenăm de acum să fie curioşi şi să iubească lectura. Cărţile dezvoltă vocabularul copilului. Un copil care ştie să comunice, are mai multă încredere în sine şi ştie să dezbată, se descurcă mai bine în viaţă, are un aport pozitiv asupra celor cu care interacţionează. Apropiaţii ar trebui să fie sursa de inspiraţie pentru copii. În general ne plângem de lipsa de timp. Consider că este o scuză inacceptabilă. Cel puţin o jumătate de oră pe zi găsim oricând să răsfoim o carte. Foarte mult contează entuziasmul părinţilor. Citiţi copiilor cu entusiasm şi amuzament. Faceţi ca cocoşul, mergeţi ca ursul, mâncaţi ca purceluşul când citiţi vreo istorioară. Să vedeţi că şi vouă, părinţilor, vă va fi mai uşor, mai devreme sau mai tarziu. În loc să ascultaţi cum împuşcă la jocurile de la calculator sau telefon, şi cât de enervaţi şi supăraţi sunt după ce au pierdut jocul, închipuiţi-vă liniştea când copilul stă cu o carte în mână. Dar mai ales gândiţi-vă la viitorul copiilor şi ce mândri o să fiţi de reuşitele lor, şi cât de recunoscători vă vor fi că aţi investit în ei timp de calitate. Bineînţeles nu doar lectura e importantă pentru bunăstarea copiilor şi a noastră. Ieşim la un picnic la iarbă verde şi aer curat. Descoperim tot felul de gâze. Observăm cum lucrează furnica. Numărăm câte pete negre are buburuza şi cântăm un cântecel despre ea. Facem linişte şi ascultăm ocăitul broaştelor din lac, mirosim ploaia şi sărim în băltoace, adunăm frunze şi castane, ne batem cu zăpada. Seara privim la lună sau ascultăm un cântec de leagăn. Apoi citim o poveste şi dormim liniştit până dimineaţa. Şi iar o luăm de la capăt cu alte noi descoperiri!

Foto: Arhivă personală

Autor: Gabriela Grițco, stagiară