Fie că e vorba de tulburări din spectrul autismului, de Sindromul Down sau de fobii puternice, câinii își fac meticuloși și entuziaști treabă, fără să ceară ceva în schimb. Este vorba despre Terapia asistată de animale, un proces explicat pe îndelete de psihologul român de orientare analitică, Alexandru Stoian.

taa3„De terapia asistată de animale (TAA) poate beneficia orice persoană, indiferent de vârstă, atât timp cât îi plac animalele și nu suferă de afecțiuni fizice sau psihice care să facă imposibilă interacțiunea. Nu pot apela la TAA persoanele care suferă de astm, alergii la părul de animale, epilepsie, boli severe ale sistemului imunitar sau afecțiuni psihice că psihoze în fază acută, psihopații cu manifesari violențe, fobii severe dublate de respingere totală a animalelor. În rest, TAA este o formă de terapie cu o mare arie de acoperire din punctul de vedere al diversității beneficiarului”, explică psihologul pentru Ziare.com.

Doctorul care practică în București această terapie alături de alți colegi ai săi, explică  în ce boli sau afecțiuni e de ajutor acest tip de terapie.

„TAA poate aduce beneficii în intervenții terapeutice, în probleme de natură psihică, fizică sau socială. În cazul tulburărilor psihice, cel mai bine se pretează la persoanele cu afecțiuni din spectrul autist, Sindrom Down, tulburări afective, că depresii și anxietate, fobii față de animale.

Ea poate fi și o formă de terapie complementară în cazul terapiilor ocupaționale, logopedie, tulburări de învățare etc. În cazul tulburărilor sociale este demonstrat faptul că prezența unui animal funcționează că un mijlocitor al interacțiunii dintre oameni, stimulând interacțiunea acolo unde ea lipsește.

TAA reduce sentimentul de singurătate, de izolare, ajută la trecerea peste barierele sociale dintre oameni. S-a observat în mod direct că o persoană cu un câine stabilește mult mai multe contacte sociale într-o singură plimbare decât una fără câine și acest lucru ne poate ajută, de exemplu, să creștem gradul de acceptare într-un grup a unui copil cu dizabilități, atunci când este însoțit de câinele de TAA.”

taa2Câinii cu care lucrează echipa lor sunt fiecare coordonați d eun psiholog sau instructor și au rase mixtă sau labrador (2 ani), golden retriever (3 ani și 3 luni), border-collie (2 ani, 6 luni), Ida-flatcoated.

Întrebat dacă sunt mai potriviți masculii sau femelele pentru terapie, psiholog Alexandru Stoian explică: „Nu există o tendință anume în această privință. Contează mai puțin dacă este mascul sau femelă, important este temperamentul câinelui. În ceea ce privește rasele de câini, putem spune că cei mai potriviți sunt câinii din rasă golden retriever, urmați foarte aproape de labrador retriever. Datorită omogenității speciei este foarte probabil că un câine din aceste râse să aibă temperamentul și trăsăturile necesare pentru a ajunge un câine de TAA, dar apartenență la o anumită rasă nu este o condiție obligatorie, fiind alte elemente care sunt importante.”

„Câinele TAA trebuie să aibă un temperament echilibrat, să nu fie nici prea energic, nici prea liniștit, să fie ușor de motivat pe orice fel de recompensa, prin joacă, mâncare, atingere, interacțiune cu oamenii. Trebuie să nu prezinte deloc agresivitate sau comportamente de dominare sau posesivitate la mâncare sau jucării. Trebuie să fie un câine previzibil și constant în acțiuni, un câine pe care să te poți baza atunci când ceri ceva de la el”, mai explică specialistul pentru sursa citată.

Foto: terapiecuanimale.ro, la-psiholog.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: