Georgeta Stepanov este prima femeie din Republica Moldova cu titlul de doctor în ştiinţe politice. Are peste 60 de articole ştiinţifice, este membră a Consiliului de Presă  și expert al Fundaţiei SOROS.
Ai avut ocazia să mergi pe drumul muzicii ca şi sora ta, Doina Arseni, ce te-a făut să dai prioritate jurnalismului?

Eu provin dintr-o familie care nu a avut tangenţe cu jurnalismul. Această dragoste a apărut, întâi de toate, fiindcă îmi plăcea literatura, limba română şi citeam foarte mult. Plus la aceasta eram o fire mai dinamică şi doream să mă regăsesc în mai multe profesii. Orice etapă a evoluţiei mele a fost marcată de anumite persoane care îmi erau dragi, pentru că am avut parte de oameni cu adevărat extraordinari, care mi-au oferit dragoste, căldură, cumsecădenie de la care am învăţat foarte multe lucruri, respectiv vroiam şi eu să fiu ca ei. Într-un final, m-am gîndit că între dragostea pentru muzică, dragostea pentru medicină şi pentru jurnalism, am dat prioritate ultimei, fiindcă pe ultima sută de metri am simţit că soarta mă îndrumă spre această cale.


Cum a fost prima zi de practică a Georgetei Arseni?

Foarte bine, să ştiţi că deloc nu am avut emoţii, pentru că pe atunci când eu eram studentă era obligatoriu ca să ai nişte colaborări cu diverse instituţii mediatice înainte de a deveni student. La prima practică, sigur că eram foarte curioasă şi dornică de a mă implica în ceea ce se produce. M-am dus la mine în raionul de baştină, unde deja îmi era cunoscut colectivul, fapt care m-a ajutat, m-am dus acasă ca la mine acasă.

Cum a fost debutul tău în mass-media?

Nu am întâlnit mari dificultăţi, fiindcă am lucrat mai întâi acolo unde mi-am făcut stagiul de practică. Îmi erau cunoscute toate aspectele, ştiam ce înseamnă Nisporeni, ce reprezintă satele din raion, cum sunt oamenii de acolo. Îmi plăcea să scriu şi devenise o dreprindere pentru mine. Însă, poate că dragostea pentru studenţi m-a făcut să le devin „mamă”, aşa cum mă numesc ei de când sunt în postura de decan.

Eşti prima femeie din Republica Moldova care în 2000 ai obţinut titlul de doctor în ştiinţe politice. Apoi ai deţinut funcţia de şefă de catedră, acum eşti decan al facultăţii de jurnalism. Aceste titluri au fost obiective spre care ai tins?

Categoric nu au fost obiective. Eu obişnuiesc să nu-mi fac obiective, ci să accept realitatea aşa cum se conturează ea. În felul acesta e şi mai interesant pe de o parte, iar pe de alta îmi dau seama că aşa trebuie să fie. Mama mea a fost o persoană care a deţinut funcţii de conducere în viaţa ei şi era mai mult la serviciu decât acasă. Şi am zis că niciodată nu am să fiu şef, mi-am zis c-o să lucrez modest pentru ca să acord mai multă atenţie familiei. Însă, nu întotdeauna este aşa cum credem noi la început. Uneori realitatea te contrazice, aşa s-a întâmplat şi în cazul meu.

Care este relaţia dintre tine ca decan al facultății de jurnalism şi studenţii?

Mie îmi pare că e bună, fiindcă funcţia pe care o deţin la moment cere să fiu pe cât de deschisă, pe atât de dură în anumite momente, exact ca şi o mamă, deoarece o mamă responsabilă nu doar laudă şi susţine comportamentul copilului, dar îl și critică.

Din propria experienţă, care consideri că este elementul esenţial în dobândirea sau redobândirea demnităţii umane?

Da, filozofică întrebare. Ştiţi, demnitatea umană este acea calitate care pe de-o parte impune o factură genetică, pentru că este foarte important să preiai ceea ce au acumulat până la tine. Plus la aceasta este preţioasă dimensiunea educativă care este oferită de familie. În familia în care există o înţelegere omenească, copilul, cu siguranţă nu poate să crească altfel decât anume cu asemenea valori.

Poate un om care nu e împlinit în dragoste să reuşească în profesia lui? Aceste lucruri se întrepătrund sau trebuie să alegi unul dintre ele?

Eu sunt sigură că, un om care este fericit în familie, care beneficiază de susţinerea şi suportul familiei, mai uşor reuşeşte să se afirme şi pe cealaltă parte. Şi invers, dacă reuşeşte în carieră este de datoria lui să nu dăuneze prin lipsă de atenţie familiei. Ori, numai prin corelaţie acestea două fiind puse, sunt capabile să-ţi asigure acea realizare care să te facă cu adevărat fericit.

Ești împlinită pe plan profesional? Ai vrea să schimbi ceva?

Proiecte sunt multe, pe care urmează să le implementăm. Vreau să aduc elemente noi, pentru că viaţa nu stă pe loc, ci se dezvoltă. Acum încercăm să deschidem la facultate o direcţie nouă cum ar fi Jurnalismul Online. Deşi, avem o singură disciplină în anul III, considerăm că este foarte puţin şi de aceea vrem ca această continuitate să înceapă chiar de la anul I, inclusiv până la masterat. Să dea Domnul ca presa tradiţională şi cea Online să existe paralel, însă este nevoie de o aprofundare a specialiştilor în domeniul online. Avem o mulţime de proiecte, pe care sunt absolut sigură că le vom realiza, pentru că potenţialul studenţilor jurnalişti este cu totul deosebit şi merită exploatat la maximum.

Distribuie articolul: