La 27 ianuarie, întreaga lume a marcat Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Cu această ocazie, presa străină a prezentat povestea incredibilă a unei femei care a suăraviețuit lagărelor de concentrare și chiar unei camere de gazare, ajungând vie și sănătoasă până în 2015. Istoria incredibilă a Genei Turgel o aflați mai jos!

Șase ani din viața Genei Turgel au trecut în lagărele de concentrare, dar nici măcar camera de gazare nu au răpus-o. Acum, are 90 de ani și își amintește perfect chinurile istorice prin care a trecut.

Atunci când mă gândesc la trecut, mă pișc pentru a mă convinge de faptul că încă mai sunt vie”, spune Gena Turgel. Avea 16 ani în 1939, atunci când au început să cadă primele bombe deasupra Cracoviei. Familia sa, cu părinți și cei 8 copii, nu a reușit să plece în SUA, astfel că orașul a fost ocupat foarte curând de către armata Celui de-al Treilea Reich. Doi frați mai mari de-ai fetei fuseseră uciși foarte curând pentru că nu s-au supus ordinelor. 

Gena a fost trimisă în lagărul de concentrare Płaszów, acolo unde a stat preț de 2,5 ani, după care a fost transferată la Auschwitz. „În Auschwitz, pentru fiecare lacrimă trebuia să primești un glonte. Trebuia să fii puternic și să-ți blochezi orice emoție”, declară femeia.

La vârsta de 21 de ani, a fost condamnată la moarte și a fost trimisă într-o cameră de gazare cu sute de alți condamnați. Ca prin minune, gazul toxic nu a influențat-o nici într-un fel. Mai mult decât atât, nu și-a dat seama că suferea o pedeapsă. Despre acest lucru a aflat mai târziu, de la o vecină de baracă. Tânăra poloneză a rămas, în schimb, fără voce. Nu știe de ce nu a fost condamnată repetat la moarte prin intoxicare cu gaz. 

După ce a fost eliberată din lagăr, femeia l-a cunoscut pe un ofițer britanic, cu care s-a căsătorit și apoi mutat la Londra. „Întotdeauna folosesc parfumuri, pentru că încerc să blochez mirosul de lagăr, care mă urmărește mereu”, își amintește poloneza.

Sora mea, Miriam, care avea 17 ani, stătea alături de mine. A fost împușcată pentru păstrarea secretă de mâncare pe teritoriul lagărului. De atunci, simt mereu o răceală în palma mea stângă”, povestește supraviețuitoarea. 

Sufletul surorii sale nu este unicul care o „urmărește”. Gena și-a pierdut la fel și tatăl, dar și toți ceilalți frați.

Toți oamenii care au murit au fost oameni reali. Erau tați, copii, mame, unchi, măruși, medici, învățători, poeți, compozitori. Istoria mea este doar una din cele 6 milioane de istorii ale oamenilor care, însă, n-au putut povesti niciodată despre ei. Am fost și voi rămâne mereu martora unui genocid în masă”, spune Gena Turgel, în interviu.

Foto: Reuters, thetimes.co.ukpiperscorner.co.uk

Distribuie articolul: