Deși numără doar câteva zile de când s-a lansat, blogul motivațional by Ellene Mocrii: „Mai mult decât cuvinte” se bucură de tot mai mulți cititori care îl vizitează pentru a se inspira din curajul său de a trăi și persevera după 6 luni de chimioterapie. Astăzi, autoarea a publicat o Scrisoare Deschisă către fiecare dintre cititori.

Articolul „SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU TINE”, publicat astăzi pe blogul ellenemocrii.com, trădează faptul că nu doar medicamentele o ajută pe Elena să se însănătoșească, ci în primul rând gândurile. Gândurile purificate.

Scrisoarea sa este și un manifest menit să-i oprească pe oameni în loc pentru a trăi clipa și a savura momentul prezent:

mg_0268„La un moment dat, din oarecare motive, ați început a pleca de acasă, fie vacanțe, serviciu, în alt oraș, în altă țară. Plecările devin atât de dese, că abia de reușiti să reveniți acasă o data la 3 luni, jumătate de an, un an, doi..etc. Și de ea nimeni nu are grijă, ce se întâmplă atunci cu locușorul vostru deosebit? Începe să se prăfuiască, să crească bururiene, să crape prin colțuri apoi pereți, să se întunece de la ferestre.

Corpul nostru este casa noastră și exact ca în exemplul de mai sus, maturizându-ne, tare des începem să-l părăsim, să-l ignorăm.

Alegem să plecăm din noi cînd începem să alegem ca priorități lucrurile ce lucrează în defavoarea noastră. Când alegem să rezolvăm urgențele de la serviciu până la miez de noapte, pierzând astfel cele mai importante ore de somn, când alegem să trăim fiecare neplăcere apărută în viață noastră ca pe o dramă a secolului, creînd astfel emoții neplăcute, ce generează diferite reacții chimice în corpul nostru. Reacții mai puțin sănătoase. Alegem să fim deranjați de orice fleac întâlnit în oraș, pe stradă, de orice discuție negativă din transportul public. Prinși în această rutină și purtați de pendulul negativ al acestei societăți, nici pe o secundă nu ne gândim că ar fi momentul să schimbăm ceva”, scrie autoarea.

Elena își provoacă cititorii la 5 schimbări importante pentru sufletele și corpurile lor, schimbări pe care suntem în drept să le realizeze în orice moment:

„Ce-ar fi să ne oprim și să vedem că am fost atât de absenți de acasă, că nici nu am observat cum a crescut buruiana oboselii, negativismului și tristeții în noi? Că ochii ne-au fost atât de întunecați de cele văzute la televizor, pe rețelele de socializare; că demult Soarele nu a mai răsărit în noi? Că ne-am prăfuit atât de tare sufletul cu orice mărunțiș de emoție negativă trecută în fugă pe la noi, că deja ne este tare greu să ni-l mai recunoaștem?

Ce-ar fi să începem să facem o curățenie generală? Să începem să ne alegem gândurile. Să rupem buruienele din noi și în locul lor să plantăm gânduri frumoase, colorate, pozitive. A-ți alege propriul mod de a gândi e ca și cum ai alege zilnic în ce să te îmbraci. Alege să îmbraci gânduri ce te fac să te simți confortabil, să te simți bine, inspirat și plin de tine (în sensul bun al cuvintului), gânduri care consideri tu că te caracterizează ca personaliate.

Ce-ar fi dacă într-o zi am alege să ne curățăm ochii de toată murdăria din jurul nostru și am începe a alege să ne uităm la ce ne vrea sufletul? Să citim ceea ce vrea căpșorul nostru, să lăsăm Soarele să între câte puțin în noi, prin ferestre, adică prin ochișorii noștri.

Ce-ar fi să alegem astăzi ce emoții vrem să trăim? Ce-ar fi dacă în loc să ascultăm un conflict în troleibuz, am alege să punem căștile cu piesa preferată în urechi? Ce-ar fi dacă în loc de a petrece 2-3 ore pe Facebook , am merge și am cuprinde-o strâns pe mama sau pur și simplu am merge la o plimbare înainte de somn, am dansa, am învăța o poezie ce ne place demult, am reveni la un hobby, am desena într-o carte de colorat?

Odată ce veți hotărî să faceți asemenea schimbări în voi, casa, adică corpul vostru, va reîncepe să lumineze… să înflorească, să se însănătoșească. Eu personal sunt adepta ideii că toate bolile chiar și cele mai grave, apar de la alegerea de a pleca de la noi înșine prea des, de la prea multe emoții negative necontrolate, de la prea mult stres și de la prea multă ignoranță a propriului corp. Igoranță a propriilor necesități, de la lipsă hrănii spirituale și liniștii sufletești. Lucruri care sunt vitale pentru bunăstarea fiecăruia dintre noi”, încheie  autoarea, în articol.

Astăzi, Ellene ne-a împărtășit încă o dovadă a curajului său. Ne-a arătat cum arată un om care se iubește, după 6 luni de tratament.

„Așa arăt eu acum, după 6 luni de chimioterapie… Deci se poate, nu?”

cats

Sursa: ellenemocrii.com/Mai mult decât cuvinte

Foto: Arhiva Personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: