Unii spun că așa le-a fost soarta, când aud că sunt copii care își petrec zilele în orfelinate, alții zic că, așa le-a fost norocul, când știu despre vreo familie care a adoptat un copil pentru ai oferi o viață mai bună. Oricare ar fi situația, din păcate acești copii există și într-adevăr, unii sunt mai norocoși decât alții, atunci când sunt înfiați.

Este omenesc să-ți dea lacrimile atunci când îi vezi, ți se frânge inima știind că au fost lăsați în voia sorții, dar totodată ești cuprins de un sentiment de mândrie pentru oamenii care le-au oferit o familie. La doar câteva luni după ce au fost adoptați au învățat și ei să zâmbească.

Din scrisoarea mamei: „Acum am o fiică, am luat-o acasă în 2006, cântărea doar 7 kilograme. Cel mai important este că, trei săptămâni mai târziu (imaginea din mijloc) deja am început a merge, a comunică în limba bebelușilor, dar cel mai minunat este faptul că ea ne zâmbește.”

 

Din scrisoarea mamei: „Polenika a venit în familia noastră când avea doar nouă luni, această minune mică ne bucură inimile în fiecarezi. Ne bucurăm nespus de mult că este fiica noastră.”

 

Olea și Olesea din Ivanov. Mama gemeneilor: „Avem copii minunați.”

 

Danila. În jumătate de an s-a înălțat cu 9 cm, noua lui familie este mândră de „soarele” lor.

 

Sasha și Kaia. Părinții acestor copii i-au adoptat la un an diferență și sunt fericiți că au un fiu și o fiică.

 

Liudocika. La orfelinat – 2 anișori; în familie, o adevărată regină – 4 ani.

 

Sergiulică. Supărat și în așteptarea unei minuni. Vesel și mulțumit de viață.

 

Sashka. Fotografia în care micuțul este în ochelari este făcută la doar trei luni de la adopție.

 

Diana. Din scrisoarea mamei: „Ea este fiica noastră, imaginea din stânga este făcută în orfelinat, cea din dreapta – la ea acasă.”

 

Sashenika. Schimbarea la față, la doar un an și jumătate, acum este într-o familie grijulie.

 

Liza. Micuța a fost luată din spital (imaginea de sus) la nouă luni. Mama fetei: „Am văzut-o când avea doar 11 zile, iar când avea 15 era deja fiica mea.”

 

Anecika. O schimbare enormă. 

 

Mama fetei: „Ea este fiica noastră Polina, așa am văzut-o când era la spital, iar peste trei luni devenise o minune.”

 

Încă o fetiță adoptată, schimbarea a durat doar 9 luni.

 

Katiusha. A fost primită cu brațele deschise de toți membrii familiei.

 

Sergiulică. „O minune de copil” – descrierea mamei.

 

Masha. Mama fetei: „Plângea. Chiar era supărată pe viața ei. Am știut că este a noastră. La noi nu a mai plâns niciodată.”

 

Vica. Din scrisoarea mamei: „Nici nu cred că trebuie să mai comentez.”

 

Din scrisoarea mamei: „Așa era în prima zi, când îl luasem acasă (din stînga) și plin de viață, peste un an (dreapta).”

 

Vica. A fost așteptată cu mare drag – acasă!

 

Nastea. Mama fetei: „ Ea este Nastea noastră, curând va împlini 5 ani, niciodată nu m-am gândit că micuța aceasta supărată se va obișnui cu noi, dar minunele încă se întâmplă.”

 

Mama fetei: „Ea este Monica, de un an face parte din familia noastră.”

Dementii. Părinții care l-au adoptat spun că, barza le-a adus un copil de 8 kg, care acum știe să zâmbească.

 

Svetlana. O minune de fetiță.

 

Mama fetei: „Să vă spun despre minunea noastră, care acum este o principesă. Prima imagine a fost făcută chiar înainte de a o lua acasă, iar a doua imagine, în brațele tatălui ei, la doar două săptămâni. Acum este mult mai mare și ne bucură în fiecare zi.”

 

Liza. Acești ochișori albaștri nu mai plâng și nu mai așteaptă țintiți la ușa orfelinatului.

 

Alina. Mama fetei: „Această prințesă este cu noi de doi ani, nu ne imaginăm cum am trăit fără ea până acum!”

 

Sursa/foto: ljfun.livejournal.com

Distribuie articolul: