Alex Guțaga, aprig promotor al turismului în Moldova, a gustat recent din „nebunia” Japoniei. Mai exact, a vizitat orașul Tokyo și s-a convins că toate zvonurile ce vehiculau despre japonezi, referitoare la disciplină, hărnicie, ospitalitate, mâncare deosebită, operativitate în toate, sunt adevărate! Alex a așteptat 3 ani această oportunitate. Cu 3 ani în urmă i s-a copt în suflet dorința de a alerga la Maratonul din Tokyo, unul din 7 cele mai mari ale lumii. În fiecare an, 300 de mii de oameni își doresc să participe, dar numai 36 de mii au ocazia. În acest an, norocul a bătut la ușa lui Alex Guțaga. 

Alex a înțeles cât de bine se pricep japonezii la organizarea lucrurilor încă în momentul când își aștepta kit-ul de participare la maraton (pachetul cu numărul de participare și alte chițibușuri). Înaintea lui, s-a format o coadă de cel puțin un kilometru care s-a epuizat în circa 15 minute. În jur de 80 de oameni erau serviți de organizatori într-un minut. Impresionant, nu-i așa? Alex a alergat 42 de kilometri și a savurat din plin evenimentul. Nu a mers la Tokyo după un rezultat extraordinar, ci după experiență. De altfel, îi place mult să călătorească prin lume, vizitând diverse orașe, în același timp, practicând sportul care îi place enorm – alergatul. La finiș a ajuns în brațe cu fiul său, Maxim.

Cei care vor să ajungă la Tokyo, ar fi bine să cunoască încă de la început, că nu se prea încălzesc locuințele. 

„Nu se face încălzire deloc pe timp de noapte, iar afară se lăsau 2 grade. Ziua, locuințele se încălzeau un pic, astfel încât noaptea aveam în casă 14-15 grade de căldură. Pentru noi, e destul de răcoare. Eu îmbrăcam și ciorapi groși, îmi puneam căciula în casă.”

Cadă într-o locuință japoneză

„Ca să mă încălzesc, serveam un ceai. Cel verde e bun, dar revigorează la greu! Din cauza lui, nu puteam adormi. Mai trebuie să vă spun că japonezii nu au paturi. Am dormit pe o saltea, pe podea.”

 

Transportul, în Tokyo, este scump. Fiți pregătiți să cheltuiți 10 euro pe zi, ne avertizează Alex.

„Clădiri uriașe, dar pe lângă clădiri veți găsi o natură parcă virgină. Totul e frumos amenajat, bine gândit. Veți găsi pești, păsări, poți să ții mâna,iar pe deget se va așeza o păsărică pentru a mânca de la tine din mână. Oamenii zâmbesc mult și niciodată nu îți vor spune verde în ochi că nu au încredere în tine. Tokyo este un oraș extrem de curat, asta în condițiile în care japonezii vorbesc despre el ca fiind murdar.”

Trenurile circulă cu viteza de peste 300 de km/h. 

„Eu am mers cu unul ,nu foarte rapid, de 170 km /h. Altele însă pot dezvolta viteze de 387 km/ora. Trenul magnetic care se testează aici atinge 600km/oră.”

Lui Alex i-au plăcut foarte mult băile termale.

„Bărbații la stânga, femeile la dreapta. Trebuie să te dezbraci complet ca să intri, iar cei ce au tatuaj nu pot să se scalde. Apa este un pic sărată, are gust ca apa de mare și se propun diverse proceduri – spa, masaj, jacuzzi. Poți petrece frumos timpul într-un butoi cu apă fierbinte. Biletul de intrare costă, în banii noștri, 200 de lei. Dacă voi reveni în Japonia, sigur mă voi întoarce la băile termale.”

La o stație de metrou a găsit o poză făcută în Transnistria.

„Ei nu au litera „l” și scriu MoRdova. Am găsit poza făcută în Moldova, lângă Palatul Imperatorului. Am tras cu ochiul la galeria de fotografii și am rămas uimit să văd o scenă surprinsă în Transnistria. În descriere se explica despre aceasta că este o regiune care se vrea independentă.”

Îi mulțumim lui Alex pentru că ne-a luat cu el, imaginar, la Tokyo. Sayōnara, prieteni! (La revedere) 

Distribuie articolul: