În ultima parabolă pe care am citit-o se povesteşte despre un omulean care căuta un loc ideal pentru trai. Şi iată că într-o bună zi, acesta găseşte un oraş tocmai pe gustul sau. Încântat, începu să hoinărească pe străzile lui, până când ajunse la po

Mânat de curiozitate, a intrat să-l viziteze şi mare i-a fost mirarea descoperind că oamenii din oraş nu trăiau mai mult de doi sau trei ani. Cu precizie halucinantă, până la oră şi minut. Acestea fiind indicate pe cruci. îngrozit, omuleanul a ieşit fuga din cimitir, mergând buimatic pe străzile oraşului, până când întâlni un moş:

-Sunteţi nişte monştri ! De ce vă ucideţi copiii?

Atunci, bătrânul îi arătă o cărticică pe care o purta agățată de un lănţişor la gât şi îi vorbi:

-Când copii noştri ajung la maturitate, fiecare din ei primeşte o cărticică în care îşi notează cele mai fericite momente din viaţă. După moarte, acestea se adună şi se indică pe cruce. Atâtea au fost zilele lor trăite cu adevărat.

Morala acestei parabole m-a făcut să-mi pun o întrebare suplimentară : care sunt criteriile după care omul ar trebui să se simtă fericit ca să le poată indica în cărticica sa?

Când ne simţim fericiţi? Atunci când suntem chitiți, gătiţi şi în atenţia tuturor, aşa ca în ziua aniversării, ziua nunţii, de Crăciun, de Paşti la hora satului? Toată lumea zâmbeşte, dansează, bârfeşte, sărbătoreşte… Nu-i aşa că atunci toată lumea pretinde că e fericită? Şi dacă e aşa, n-ar trebui şi crucile noastre să fie toate la fel?

 

                                                                                                                                                  Soacra Mică


ps: Optimismul stă în logica firii umane. Ce-ar fi să începi de azi, din prima zi de primăvară, să trăiești conștient momentele de fericire, pe care să le înscrii în „cărticica”  virtuală a memoriei? Redacția Pentru Ea recomandă… O primăvară frumoasă!

Distribuie articolul: