Nina Pîslaru este din satul Copcui, Leova. Acolo a locuit timp de 35 de ani, alături de familie și copii. Însă tot de dragul copiilor a venit la Chișinău, cu gândul de a-și continua aici lucrul nobil, ajutând copiii orfani să-și croiască o soartă mai

Norocul a venit sub forma unui cuplu de americani

A lucrat la orfelinatul din sat 16 ani. Activând acolo, întâlnea diferiți oaspeți veniți în vizită la instituție. într-o bună zi, au poposit aici o familie de americani ce fuseseră pe la mai multe orfelinate din țară. De atunci, câtorva copii de aici le-a surâs norocul de a avea o soartă mai bună.

Americanii veneau din statul Alabama, comitatul Montgomery. Familia Cameron a fost sensibilizată de acei copii care, absolvind gimnaziul din cadrul orfelinatului, nu aveau unde se duce, rămânând ai nimănui, fără o susținere materială și spirituală.

Atunci, Philip Cameron împreună cu soția au decis să înființeze la Chișinău o casă de copii de tip familial, unde copiii veniți de la orfelinat să poată trăi și să-și continue studiile. Zis și făcut. Din 2006, Nina s-a mutat împreună cu familia în capitală și a devenit managerul acestei instituții.

O familie cu sânge diferit

A fost cumpărată casa, amenajată cu cele necesare. La primul etaj al casei stă Nina cu copiii săi și cu soțul, iar la etajul doi și trei sunt fetele.

S-a acomodat cu dificultate la oraș. ,,Psihologic, ne-a venit greu. Mi-am lăsat părinții bătrâni, de aproape 80 de ani, eu fiind unica fiică a lor. Tatălui meu i-a fost greu să accepte ideea, fiindcă el își crescuse nepoții.”

Nina spune că, într-un fel, și-a sacrificat părinții pentru acești copii. „în primele luni a fost dureros, seara când ne așezam la masă și îmi aminteam că mi-am lăsat părinții singuri îmi curgeau lacrimile fără să vreau. Dar în același timp, mă gândeam și la acești copii că nu au pe nimeni, n-au nici casă, nici masă…”

Totuși, nu-i este străin sentimentul de a rămâne orfan: la vârsta de 9 ani a rămas fără mamă. ,,Tata s-a recăsătorit mai târziu. E o doamnă cumsecade, dar totuși nu e mama ta…” 

Dacă faci bine…

La serviciu este tot în mijlocul copiilor. Lucrează învățătoare de clase primare în cadrul liceului teoretic „Univers Lions” din Chișinău. ,,Primii doi ani am activat ca o casă de copii de tip familial. Apoi, mărindu-se numărul de copiii, ne-am schimbat statutul, și am devenit Centru de Plasament.”

Inițial, au venit cu 8 copii, șapte fete și un băiat. Apoi au mai venit și alți copii, ajungându-se la 12. Acum, aici locuiesc 10 fete și familia biologică a doamnei. Este căsătorită, are 2 băieți: cel mai mare de 14 ani, cel mai mic de 9 ani. S-au integrat ca și familie, mănâncă împreună.

,,Nu fac diferență dintre copii, toți sunt ai mei. Le cunosc pe majoritatea fetelor de mici, ele vin de la orfelinatul unde am lucrat.” La cei 39 de ani pe care îi are, Nina Pâslaru este mândră că e mamă a 12 copii.

…bine găsești

Se mândrește și cu cei 4 absolvenți „ai casei”, care au învățat la Liceul Profesional nr1 din Chișinău. Două fete sunt croitorese, iar un frate și o soră care au ajuns bucătari. ,,Ne vizitează des. Nicolae, când vine acasă, ne gătește întodeauna ceva deosebit. Chiar dacă sunt femeie, totuși rămân uimită de tenacitatea lui…”

în 2007, după ce au plecat cei 4 copii, au venit 3 fete tot de la orfelinatul de la Copcui, apoi 3 copii de la Internatul de la Strășeni. Fetele acum își fac studiile la Colegiul Pedagogic „Alexe Mateevici”, la Universitatea de Stat, Facultatea Limbi Străine, la Colegiul Național din Stăuceni, la liceul Univers Lions, la Colegiul Industrial „Gheorghe Asachi” și la Colegiul de Comerț.

Puține familii din Moldova își asumă această responsabilitate care o are familia Pâslaru. Astfel, la ora actuală în Moldova sunt 74 de case de tip familial, în care sunt amplasați 308 copii.

Familia Pâslaru este una din cele norocoase. Are susținera materială a sponsorilor din Statele Unite, care sunt la rândul lor o familie cu suflet mare și care doresc să vadă pe chipurile copiilor numai împlinire sufletească.

Distribuie articolul: