Unii suţin că s-au văzut pentru prima oară la o răscruce de drumuri…Alţii că prima întâlnire faţă în faţă ar fi avut loc la hotelul Continental, de după după un concert al lui George Enescu…

 

Depresii, comportament ciudat, o tentativă de sinucidere, o mutilare cu acid a feţei şi multe altele. Toate le avea la activ o femeie ieşită din comun, care avea să îl “marcheze” pe viaţă pe remarcabilul muzician George Enescu.

Prinţesa Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu, alias Prinţesa Maruca. S-a născut în comuna Bereşti-Tazlău, la 17 iulie 1879, într-o familie care, pe lângă moştenirea boierească, prezenta şi o “moştenire” mai puţin onorantă respectiv sinucideri şi nebunie. Nu puţini au fost aceia care au numit această familie ca fiind blestemată. Eufrosina, bunica Marucăi pe linie paternă, a murit nebună, tatăl Marucăi, “om cu două facultăţi la Paris, după cum consemnează biografii, se sinucide la vârsta de 45 de ani, fratele ei îşi va pune şi el capăt zilelor, iar sora ei Nellie va muri cu minţile zdruncinate.

Cartea de memorii a Mariei Cantacuzino-Enescu – “Umbre şi lumini” (Editura Aristarc) şi nu numai, evidenţiază portretul unei femei cu totul altfel pentru acele vremuri. La vârsta de 18 ani devine doamna Mihai Cantacuzino: în afara faptului că îl va avea socru pe Grigore Cantacuzino (supranumit Nababul), va primi titlul de „Prinţesă”. După numai câţiva ani însă Mişu Cantacuzino va fi prins de Maruca cu…cineva. Mai precis, chiar cu sora prinţesei, „Cenuşăreasa” Nellie…Maruca se gândea la divorţ, dar avea o “problemă”. Nu putea face acest lucru dintr-un motiv foarte clar: şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă! Ce era de făcut? Inventiva prinţesă are o idee. În mintea ei apare figura interesantului tânăr pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani şi care era îndrăgostit de ea. Numele lui era Enescu. George Enescu. Face ce face şi planul de “a-l avea” pe Enescu îi reuşeşte.
Povestea este mult mai amplă, de aceea poate fi doar creionată. După 30 de ani de iubire “nervoasă şi scandaloasă”, îl ia de bărbat, dar mai întâi Enescu avusese de-a face cu triunghiurile ei amoroase. Respectiv soţul Mihai Cantacuzino şi, după decesul acestuia într-un accident de maşină, cu filosoful Nae Ionescu. Despărţirea de Nae aduce oficializarea relaţiei între Maruca şi Enescu. Aceasta nu înseamnă că Maruca nu suferea în continuare de “dorinţa” de a se sinucide (încearcă, dar nu reuşeşte).
Nicio şansă
Prinţesa Maruca Cantacuzino va înşelată şi de Enescu, cu poloneza Claudia Ragulski, al cărui rost era să îi ţină companie Marucăi! Ideea de a impresiona cu âncă o tentativă de sinucidere i se părea acum prea banală. Îi spune lui Antonescu “lucruri rele” despre poloneză, sperând că va fi expulzată din ţară. Nicio şansă. Atunci decide că trebuie să îl chinuie pe Enescu. Şi reuşeşte, aduzcându- la stadiul de epavă. Jumătate paralizat, compozitorul moare în noaptea de 4 spre 5 mai 1955 la Paris, într-un apartament din Hotelul Atala. Maruca va muri 13 ani mai târziu, în Elveţia.
Amândoi sunt înmormântaţi alături, în cimitirul Pere Lachaise din Paris. O ultimă dorinţă a ei: pe inscripţia de pe piatra funerară să nu fie trecut cuvântul „Prinţesă”.

 

Sursa: www.evz.ro

 

Distribuie articolul: