Felicia Dunaf este o tânără voce a muzicii autohtone. La cei 17 ani ai săi a reuşit să adune laurii muzicii, atât în ţară, cât şi peste hotare. Tot la această vârstă, se bucură de lansarea primului ei clip, „Codname Felice”, piesă cu care tânăra a evoluat la finala naţională a Eurovisionului. Un alt mare succes a fost şi în 2009, la Concursul Internaţional de Muzică din Los Angeles „Colibri”, unde Felicia a obţinut premiul I. Este o performanţă pe care speră să o mai repete. Acum, însă, îşi continuă studiile la LT „G. Asachi” din capitală, îmbinând cu brio orele de curs şi viaţa muzicală!

Succesul meu este rodul muncii şi susţinerii familiei mele. Graţie acestui suport am învăţat că elementele unei reuşite sunt 99% muncă, 1% talent. Mai urmez şi cursuri de pian, pentru că un artist trebuie să posede cunoştinţe măcar la un singur instrument muzical. Am nişte vecini răbdători care îmi audiază melodiile, prin intermediul pereţilor! Ei sunt primii care află noile mele creaţii muzicale sau îmi ascultă acordurile la pian! Sper că îmi sunt şi fani!

Am obţinut premii şi trofee la multe festivaluri şi concursuri cu profil muzical. Pot să menţionez doar câteva, cele mai importante: Premiul Mare la Concursul Internaţional de Muzică „Цветы Духовности”, Ucraina; Concursul Republican al Tinerilor Pianişti, Premiul II, Chişinău (2004); Premiul I la Concursul anual al tinerilor vocalişti „Star-Ty Evolution”, Chişinău; Premiul Special la Concursul Internaţional „Steluţele mării”, Constanţa, România (2005); Trofeul Festivalului Internaţional „Două Inimi Gemene”, Chişinău (2010), etc. Nu cred că e mare păcat să visezi, iar eu îmi doresc o carieră la Hollywood, ca a idolului meu, Beyonce.

Am cântat  în Los Angeles, oraş numit şi al îngerilor. A fost o experienţă ce îşi va păstra amprenta pentru toată viaţa mea. Acolo am evoluat în cadrul Concursului Internaţional de Muzică, „Colibri”, unde am luat premiul I. Sala a fost în extaz, aplaudând în picioare, când am interpretat piesa „Mociriţă” după aranjamentul trupei „Milenium”. Un alt cântec pe care l-am interpretat a fost „New York, New York” din repertoriul Liza Minelli.

Componenţa juriului era din impresari, producători, artişti şi compozitori străini şi americani. Verdictul final privind decernarea premiilor l-au avut câţiva producători ai Premiilor Grammy, lucru care m-a emoţionat!
Nu am ratat ocazia să vizitez celebrul bulevard Hollywood Avenue, ce cuprinde 3000 de stele cu numele a numeroaselor celebrităţi! L-am parcurs pe tot, adică 3 km.

Pe lângă multitudinea de concursuri la care am participat, selecţia naţională Eurovision a fost cea mai tare experienţă. Datorita acestui concurs eu am simţit că am crescut profesional, pentru că s-a depus muncă enormă. Pentru aceste trei minute pe scenă, s-a muncit zi de zi, de dimineaţă până seara. Am uitat de şcoală, de prieteni, de distracţie, toată ziua eram la conservator, ori la studiou, ori la sala de dans. Pâna şi părul am fost nevoită să mi-l vopsesc pentru a face o schimbare radicală. Înainte de ieşirea pe scenă aveam niste emoţii foarte mari, eu nu simţeam nimic în jur, nu auzeam pe nimeni, eram doar eu şi microfonul. Mi-a plăcut această stare de euforie, vreau şi la anul să particip! Consider că rezultatul pe care l-am obţinut este destul de bun. În primul rând, am trecut în finală, ceea ce nu toţi artiştii au reuşit. Pentru mine chiar e o performanţă.

Tot Eurovision a fost alegerea mea, atunci când trebuia să optez între acest concurs şi emisiunea televizată din Ucraina, X Factor. Am fost selectată pentru a participa în cadrul show-ului, dar am decis să rămân în ţară. Cred că totul are un scop în viaţă şi nimic nu este pierdut!

Primul meu clip din carieră, „Codname Felice” a fost lansat în iarna acestui an. Este unul foarte diferit de celelalte de la noi din ţară şi a avut priză la public. În videoclip se povesteşte despre o infractoare, o fată care se ascunde de ochii lumii şi care este înşelată de iubitul său, iar ea se razbună. Din păcate, finalul videoclipului nu este un happy-end, dar anume aceasta este şi intriga scenariului. După videoclip am avut mai multe propuneri de colaborare, însă contractele erau prea rigide, de gen „nu ai dreptul să cânţi la diverse manifestaţii fără permisiune, nu ai voie să te îmbraci mai scurt de genunchi etc”, aşa că, până la moment nu am niciun contract semnat.


Am multe absenţe la ore, dar mereu încerc să fiu în pas cu materia predată.
Şcoala şi muzica m-au învăţat să-mi gestionez cu grijă timpul. Nu prea am timp să mai ies în oraş sau să merg cu prietenii la distracţii, dar încerc să găsesc şi pentru ei timp. Acum mă dedic viitorului meu, distracţiile nu au unde fugi!

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul: