Lidia Scarlat are 22 de ani, are studii de producţie şi regie de film şi TV, este cântăreaţă, iar recent, s-a întors din Londra, unde a urmat o facultate şi a fost prezentatoare la un post local de radio. A lucrat şi în televiziunea britanică, la Big Brother şi Discovery Channel. Numele ei ne-a intrigat când am auzit-o comentând semifinalele de la ESC 2013. Tânără ne-a povestit despre experienţa celor două semifinale, despre intervenţiile făcute împreună cu Geta Burlacu, dar şi despre ce face cu banii, pe care îi primeşte ca şi comentatoare. Citiţi mai jos un interviu scurt cu fata cu voce de aur, care nu se vede, dar se aude la Eurovisionul din acest an. Nu sunt jurnalistă, asta cu siguranţă. Am început printr-o pseudo-carieră muzicală, când eram copil, tot prin studiourile de la Moldova 1. Sunt licenţiată în Regie, Producţie de Film şi Televiziune, am făcut o facultate în Londra. De acolo m-am întors acum vreo jumătate de an în urmă. Cânt în trupa “Cuibul”, îmi place experienţa pe care mi-o oferă formaţia, care are şi ea 22 de ani, ca mine.


Am primit un apel telefonic, cu două zile înainte ca să se înceapă prima repetiţie pentru prima semifinală Eurovision şi m-au întrebat dacă vreau să fiu comentator.
Am spus ok, de ce nu, mie îmi place să lucrez noaptea. Cunoştinţele mele în engleză au fost un pilon foarte important, pe lângă asta, mai e şi faptul că mă pricep în ceea ce înseamnă stiluri muzicale şi vocabularul ăsta de “show” şi “muzică”. Probabil că şi sun ok în emisie (râde).

Am experienţa de radio, în Maria Britanie am fost prezentatoare de radio la un post de radio local şi asta m-a ţinut antrenată în tot ceea ce înseamnă “hello” şi “good bye”. Este o experienţă nouă, să comentez evenimente care se derulează exact în faţa ochilor mei. Poate să cadă satelitul şi eu trebuie să ies din situaţie.

În primele intervenţii, la prima semifinală, am fost destul de stresată. Pentru mine era important să reuşesc să zic tot ce am de zis, după aia mi-am dat seama că vorbesc prea repede, şi din contra, ar trebui să nu reuşesc să vorbesc, pentru că până la urmă, publicul poate percepe doar o anumită informaţie pe care eu o spun. M-am ascultat după aia şi nu am fost tare mulţumită de mine, dar eu sunt autocritică. Am văzut comentarii încurajatoare, iar asta mi-a dat energie pentru a doua semifinală şi pentru finala de azi.

Nu ştiu cum să comentez reacţiile publicului vis-à-vis de ceea ce a spus Geta, la prima semifinală. La noi, publicul e un pic cam sensibil la felul în care se exprimă oamenii, sensibilitatea e motivată de backgroundul social. Trebuie să avem o instituţie superioră de alegere a cuvintelor, prin care să trecem toţi, ca să nu ne legăm unii de alţii.

M-am documentat foarte mult despre fiecare participat în parte şi despre istoria participării fiecărei ţări la Eurovision. Ţin pumnii pentru Aliona Moon. E foarte sensibilă, elegantă şi firavă. O vedem pe scenă şi chiar suntem cu sufletul în palmă. Ţin cu Danemarca, îmi place felul în care solista simte piese respectivă. Cred că această ţară are şanse foarte mari.

Un comentator la Eurovision se plăteşte … cu mult mai puţin decât în Marea Britanie, spre exemplu (râde). Pentru mine, e important să am cu ce achita taxiurile, până la televiziune şi înapoi, un ceai, o cafea. În primul rând, e bine şi pentru CV, Eurovisionul e acelaşi în toată lumea. Ăsta a fost argumentul forte, care m-a convins.

Despre detaliile finale am terminat să mă documentez abia acum, vreo 10 minute în urmă, deci cu o oră înainte de a fi la televiziune. Mă tem să nu cadă satelitul, dar avem un plan B şi cred că totul va fi bine. Le doresc telespectatorilor să se relaxeze şi să voteze, dacă simt asta.

Sursa foto: arhiva personală 

Distribuie articolul: