Unii pleacă peste hotarele țării în căutarea unui loc de muncă, ea, curioasă de felul ei, explorează lumea pentru a se încadra în diferite programe internaționale. Voluntariatul este activitatea care-i oferă Cristinei Turcu, originară din Fălești, posibilitatea de a cunoaște problemele oamenilor din interior. Deși acum este într-o țară cu securitate și siguranță în domeniul imobiliar, și-a țintit privirea spre orizont: vrea să ajungă în Statele Unite.
Și-a luat licența în Relații Internaționale la Chișinau, iar după facultate a lucrat ca asistent de misiune la Oficiul Comercial al Ambasadei Egiptului la Moscova, Rusia. Nu s-a putut acomoda acolo și dupa un an de muncă, a obținut bursa pentru studii la Universitatea Central Europeană din Budapesta și a făcut masteratul în politică.

După studii, m-am reîntors în Moldova, dornică să locuiesc și să lucrez în țară. Am lucrat aproximativ trei ani pentru organizația franceză “Médecins du Monde” într-un proiect de prevenire a traficului de ființe umane și acordare a asistenței multilaterale victimelor traficului. Însă mentalitatea deja adaptată la stilul european și ochiul prea critic la ceea ce vede în jur, mă face să plec. 

Nu vreau sa trăiesc cu emoții negative în propria-mi țară. Cu toate acestea, mi-ar face plăcere să revin la baștină.

Am plecat în noua aventură pe la sfârșit de noiembrie 2011. Am stat în Portugalia peste 10 luni și am făcut foarte multe lucruri interesante. Am învățat portugheza, am avut o socializare extrem de intensă cu localnicii, dar și cu ceilalți trei colegi voluntari. Am locuit într-o zonă formidabilă, iar de la terasa noastră imensă vedeam cum se mărginesc oceanul și munții. Am cunoscut familii de moldoveni și români acolo, și iarăși, am făcut voluntariat în timpul liber din cadrul programului meu de bază, mai mult în weekend. Am făcut activități cu Asociația Imigranților Români și Moldoveni “Frația” și am avut onoarea să-i reprezint la Forumul Românilor de Pretutindeni, în noiembrie 2012.

Acum sunt în Qatar şi în cadrul unei activități organizate la Paștele catolic, am făcut face-painting pentru copii din diferite țări. Aici, voluntariatul nu este răspândit. Toata lumea e mult prea ocupată de serviciu și câștigarea banilor. Sunt mulți emigranți. Muncitori străini sunt mai numeroși ca populația locală, care constituie aproximativ 250 mii oameni dintre cei 1,9 milioane locuitori estimaţi în 2011.

Voluntariatul m-a motivat intotdeauna să mă implic în diverse acitvități, prin intermediul cărora pot să contribui și să ajut la ceva. De asemenea, unul din factorii decisivi este socializarea. Oamenii sunt mult mai deschişi şi amicali când știu că te dedici unei activități fără a aștepta remunerare. La un anumit moment, am aflat despre programul Serviciul European de Voluntariat (SVE), în care am dorit mult să mă încadrez, cu atât mai mult, că eram la limita de vârstă al programului, care este până la 30 ani. Un alt proiect în care vreau să particip este Red Crescent, cel în care m-am înscris recent ca voluntar.

Activam într-un centru de resurse de informare pentru tineri cu diferite programe vocaționale, educaționale și creative. Dar în același timp, eram restrânsă din punct de vedere al comunicării în limba portugheză. Mă înțeleg la nivel de comunicare, dar nu aș putea să obțin un post responsabil cu ceea ce cunosc. Acest program de voluntariat acoperă cheltuielile de cazare, alimentare și îți dă ceva bani de buzunar. Cam puțini uneori, dar scopul este să te învețe să îți administrezi banii pe care îi ai. Mai am multe alte beneficii care te fac mai tolerant.

Acest program a contribuit mai mult la dezvoltarea mea personală şi la comunicarea interculturală. Nu am regrete, decât acela că trebuia să plec dintr-un proiect, în care eram implicată. M-a durut să văd faptul că Portugalia și oamenii ei suferă din cauza crizei. 
 

Am revenit acasă după o perioadă, înainte de a veni în Qatar. Am rămas dezamăgită să văd ce se întâmplă în jur. Mai ales de comportamentul concetățenilor, de modul de a interacționa și de reacția agresivă la orice incident minor (acum, îmi aduc aminte mai ales de cazurile din transportul public). Am căutat un serviciu în Bălți, dar nu am găsit ceva potrivit. M-am orientat apoi spre Chișinău și am mers la câteva intreviuri, dar nu a fost să fie. Între timp, am căutat oportunități și peste hotare. Eram interesată să lucrez într-un program nou, dar și într-o nouă țară. Aș putea spune că îmi doream şi aventură, asta având în vedere, desigur, ca să fiu protejată de traficul de ființe umane!

E complicat, trebuie să recunosc! O cultură și o populație multinațională, compusă din indieni, filipinezi, pakistanezi, egipteni și alte națiuni arabe. O țară plină de restricții şi legi, care impun multe limite. O țară nou creată, care a fost foarte saracă, dar acum e bogată și „arogantă”!

Văd aici încălcări ale drepturilor omului, a emigranților mai ales, am citit și am observat că există și trafic de ființe umane. Asta mă doare, de aceea cred că nu voi sta aici foarte mult timp.

Merg acasă o dată la un an, când sunt cu familia, care îmi este foarte scumpă! Parinții deja s-au obișnuit că eu explorez noi țări și oportunități, dar mă așteaptă cu drag acasă.

Mama este acea persoană care mă susține să îmi urmez visurile și planurile. Mă lasă sa plec, deși știu că este foarte îngrijorată de fiecare dată când pășesc peste hotarele țării. De fapt, susținerea ei și atitudinea primitoare la reîntoarcerea acasă îmi dau curajul să plec, fiindcă știu că am la cine și unde să mă întorc! Pentru asta, mă închin în fața mamei mele! O iubesc mult! 

Schimbările spre bine pornesc de la oameni! Acum, pot spune ferm că situația actuală și mai ales cea de viitor din orice țară, depinde de mentalitatea oamenilor!

Visul meu este să ma întorc în domeniul social, să activez într-un proiect umanitar și e de dorit să fie într-o țară caldă, fără iarnă. Cred ca aș merge în Mozabique, mai ales că acolo se vorbește portugheza și oamenii sunt calzi la suflet.

De ce m-aș teme? M-aș teme să conduc Moldova – o țară în care cultura și etica politică sunt la nivel redus. M-aș teme ca nu aș găsi soluții pentru multitudinea de probleme existente, că nu l-aș putea ajuta pe fiecare om care ar avea nevoie de ajutor.
Foto: Arhivă personală