„Izgonirea necuraţilor”, un fenomen recunoscut la nivel mondial, este o practică spirituală acceptată şi de către moldoveni (şi mai ales, moldovence). Cel mai des, oamenii recurg la această experienţă în cazul problemelor de sănătate. În acelaşi timp, chiar unii preoţi spun că exorcizările arată mai curând ca nişte afaceri clădite pe naivitate. Mulţi ani în şir, slujbele de exorcizare de la mănăstirea Hâncu au alimentat frica credincioşilor faţă de forţele malefice. Şi la Biserica Ciuflea din Chişinău se făceau procese publice de „izgonire a necuraţilor”, în timpul cărora mulţi enoriaşi urlau, târându-se pe jos. În prezent, „diavolul” este „izgonit din oameni” la Mănăstirea Saharna sau la Biserica din Hrustovaia, de pe malul stâng al Nistrului. Sute de oameni, unii bolnavii incurabili, caută scăpare în rugăciunea preotului şi sunt dispuşi să plătească oricât pentru a scăpa de necazuri. 

Mărturiile celor exorcizaţi

Adriana M. spune că medicii nu găseau leac pentru durerile insuportabile de cap. Ea susţine că a fost vrăjită şi că ştie chiar şi cine i-a făcut-o, dar pe toate le-a aflat datorită părintelui Valeriu de la biserica din Hrustovaia.

Aveam accese de dureri de cap şi m-am adresat la spitalul raional, apoi la alte spitale din republică. Într-un final, am fost internată la Spitalul de Psihiatrie din Bălţi. După toate investigaţiile, medicul a zis că toate analizele sunt foarte bune, şi a presupus că mint, pentru a căpăta grupă (de invaliditate, n.r.). I-am zis că nu am nevoie de grupă şi că vreau să scap de aceste dureri, căci am 2 copii acasă pe care vreau să-i cresc”, povesteşte femeia.

Atunci, medicul a sfătuit-o să meargă la biserică. „Aşa am ajuns la părintele Valeriu. După ce am băut şi eu agheazmă de peste cruce, acolo în biserică, mi s-au început din nou acele dureri insuportabile. În drum spre casă am oprit maşina. Mi-a venit să vomit, dar nu ieşea nimic din mine. I-am spus părintelui apoi, că uite ce s-a întâmplat. El m-a întrebat: „Unde?”, adică locul unde ne-am oprit. I-am spus că lângă morgă. Şi el mi-a zis:„Acolo trebuia să ajungi!”

Acum, îi mulţumeşte lui Dumnezeu şi acelui medic care a îndrumat-o spre biserică. Experienţa exorcizării a făcut-o mult mai credincioasă: „După asta am mai născut 3 copii. Ţin posturile, mă rog lui Dumnezeu, îi mulţumesc. Mai sunt ispite, că diavolului nu-i place cînd omul se leapădă de cele rele.”

Deşi au trecut mai bine de 10 ani de atunci, femeia poate să povestească ore în şir despre urletele neomeneşti ale celor posedaţi, despre ispite, vrăji şi puterea lui batiuşca Valerii. La Hrustovaia se află de un an fiul ei mai mare, Adrian, care e ucenic al preotului şi care, potrivit mamei sale, s-a hotărât să se călugărească.

Totodată, Nicolae, soţul Adrianei, nu pare încântat de idee. El ar fi vrut să-l ia pe Adrian la Moscova, ca să câştige bani pentru a întreţine cele 5 guri rămase acasă. „Pe cine-l şi cauţi merge la Hrustovaia să scoată dracii. Chipurile ei sunt peste tot şi nu mor, ca oamenii, ies din unul, întră în altul… Păi de 2000 de ani încoace n-ar trebui să ai unde călca de atâta drăcăraie.”

Adriana se supără la auzul acestor cuvinte şi zice că unul dintre diavoli s-a aciuat bine în bărbatu-său. Ea, la fel ca şi alte femei din sat, are un perete plin cu icoane, la care se roagă zi de zi. Printre ele e şi fotografia părintelui Valeriu, şi cea a lui Iustinian, Episcopul Transnistriei. 

Batiuşca Valeriu

Părintele Valeriu are un profil aparte. Este căsătorit şi are doi fii, care fac afaceri şi trăiesc în Ucraina. A lucrat brigadier până în anii 90, când un părinte de la Mănăstirea Japca i-ar fi spus că ar fi trebuit să fie preot. În curând, a ajuns cunoscut în regiune prin slujbele de exorcizare şi zvonurile despre vindecarea celor bolnavi.

Din banii adunaţi de la creştini a construit pe lângă biserică un hotel, unde sunt cazaţi cei cu nevoi de durată: „Unii se luptă cu diavolul ani în şir, au nevoie de multă rugăciune şi ascultare pentru a se izbăvi. Vin aici businessmani, artişti, medici, chiar şi din cei certaţi cu legea. În faţa Domnului toţi sunt egali”, spune el.

De asemenea, pe lângă  alungarea diavolilor, părintele Valeriu mai tratează şi hernia coloanei vertebrale, printr-un masaj special, ceia ce îl face şi mai solicitat. Are şi o pagină web, care conţine mărturii ale celor vindecaţi. 

Exorcizare cu „învoire” de la Mitropolit

La 300 km de Hrustovaia, de partea dreaptă a Nistrului, în plin centrul Chişinăului, preotul Agafon adună sute de oameni necăjiţi la uşa bisericii. Aceştia vin dis-de-dimineaţă miercurea, vinerea şi duminica să prindă rând la preotul căruia i s-a dus vestea că face minuni. În săptămâna Paştelui aici erau 3 cozi: la împărtăşanie, la mărturisire şi „la Agafon”.

Ultimii, cei mai mulţi, se înscriu într-o listă şi primesc un număr, cam ca la biroul de paşapoarte. La ora 8 dimineaţa mi-ar fi revenit numărul 84, cu promisiunea doamnei de la recepţie de a ajunge „sub patraşiriul părintelui” pe la amiază. „Ei, azi încă nu-s mulţi. Să vedeţi duminică, pe la ora asta erau vreo 200”, spune doamna de la casieria bisericii.

Preotul Agafon are peste 90 de ani şi a fost hirotonisit în 1953. Zice că face slujbe de izgonire a cu acceptul Mitropoliei. „Numai pe mine unul m-a binecuvântat mitropolitul. Ceilalţi fac samavolnicie.”

Întrebat despre aspectul etic al exorcizării, preotul spune că acesta e un fenomen mondial şi că mulţi s-au vindecat chiar şi de cancer. În cazurile complicate, de cele mai dese ori părintele face ritualul acasă, într-o cameră special amenajată. Mulţi din cei care au călcat pragul lui, cică, s-ar fi izbăvit. Totuşi, părintele recunoaşte că meritul nu-i aparţine: „Nu mă pot lăuda, că nu am făcut eu asta, ci Dumnezeu, prin darul cu care m-a hărăzit. Fără asta eu sunt ca o cârpă de podea.” 

Opinii împărţite în rândul clerului

Însă exorcizările nu sunt nici pe departe o practică unanim acceptată. Preotul Pavel Borşevschi, de la biserica Sf. Dumitru din Chişinău, e cunoscut prin spiritul său combativ faţă de exorciştii tinerei, autoproclamaţi. El este convins că aceştia promovează psihoza în masă în rândul enoriaşilor:

„Si ce le zic aceşti preoţi exorcişti cu copia (un fel de suliţă, n.r.) în loc de cruce în mână? Ţi-i făcut: de vecină, de cumătră, de soacră. Ce e asta, dacă nu învrăjbire? Cum poate un preot să învrăjbească? Biserica înseamnă dragoste şi linişte faţă de aproapele, faţă de Dumnezeu. Aţi văzut în scenele de la Hrustovaia sau la Hîncu aşa ceva ? Oamenii vin apoi, se plâng că nu pot dormi noaptea, au coşmaruri, li-i frică.”

În ce priveşte procesul de izgonire a necuratului, acesta spune că şi botezul poate fi considerat un ritual de exorcizare, căci astfel naşii vin să se lepede de Satana şi să-şi asume grija pentru educarea unui bun creştin.

De altfel, părintele Pavel povesteşte că a fost şi el ispitit cu „puteri supranaturale”.  Însă nu de către vreun spirit necurat, ci de unele femei care simulau posedarea cu bună ştiinţă: „Să vedeţi că au venit şi la mine aici vreo două femei şi au început să strige. Atunci am oprit slujba şi am preîntâmpinat: “Dacă mai strigi, chem Poliţia şi Salvarea.” A pus capul în pămînt şi a tăcut, iar după şi-a cerut iertare şi a zis că a crezut că aşa arată lumii cât de puternic în rugăciune este părintele Pavel. Deci, îmi dă şi mie slavă de la Dracu oleacă…”

În schimb, părintele spune că, făcând parte din Comisia de Disciplină, a sesizat Mitropolia privind unele funcţii inedite de exorcizare practicate în Moldova: „La Ciuflea, un părinte fără şcoală, Gheorghe Nour, a luat o suliţă mare şi a început să taie până la sânge unghiile femeilor, să le şteargă de pomade, că cică boite cum sunt, atrag dracii…” 

Medicii — sceptici sau realişti bine informaţi?

Psihologul Parascovia Topadă e de părere că din cei care merg în căutarea ajutorului rapid, până la urmă devin clienţi ai ritualurilor bisericeşti. Printre aceştia, şi unele persoane ce suferă de afecţiuni nervoase:

„Se simt posedaţi cei cu anumite tulburări isterice, fie cu depresie, paranoia, schizofrenie chiar. Sunt oameni care nu puteau merge şi zic: „Uite, nu puteam merge, am fost la toţi medicii, dar numai Dumnezeu, la mănăstirea nu-ştiu-care, m-a ajutat.” Este vorba de afecţiuni neurologice, de fapt.”

La rîndul său, Vasile Tăbârţă, şeful secţiei expertiză medico-legală a Spitalului de psihiatrie Codru, spune că, dacă acum un timp, printre personajele spitalului se întâlneau foarte mulţi napoleoni, lenini, cosmonauţi, extratereştri, de când s-au deschis bisericile, în vogă e Isus Hristos. Multe afecţiuni au la bază fanatismul religios.

Doar că în clasificatorul diagnosticelor adoptat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu există termeni lumeşti, precum posedarea de demoni, îndrăcire, etc. „Sunt multe exemple când bolnavii noştri, fiind în slujbe, pot să strige, să spună multe, fiind în extaz — stare amplificată de tulburările psihice. Unii pacienţi închină mătănii până la plăgi pe frunte… ”

În loc de încheiere

Lupta cu superstiţiile religioase continuă atât în sânul Bisericii, cât şi în cabinetele medicale, iar presa a dezvăluit în repetate rânduri cazuri când se „regizau” spectacole de exorcizare la unele lăcaşuri, pentru a atrage publicul credul. Bineînţeles, toate contra cost.

Totuşi, oamenii par să resimtă în continuare nevoia de a crede în forţe malefice. Iar cea mai bună dovadă este, dacă nu mulţimea de „clienţi” ai exorciştilor la uşa bisericii, cel puţin popularitatea în creştere a filmelor cu demoni şi preoţi. Numai în anul 2011 au fost lansate producţiile holywoodiene Vremea vrăjitoarelor şi Ritualul, care continuă lungul şir al filmelor despre exorcizare, de genul Exorcistul sau Exorcizarea lui Emily Rose.

Distribuie articolul: