Născut într-o familie de matematicieni, Alex Zamorzaev a călcat pe urmele bunelului său, remarcabilul matematician Alexandru Zamorzaev-Orleanschi. La 13 ani, pasiunea pentru integrale l-a adus în echipa lotului olimpic. Alex a făcut parte din „dream team-ul” olimpic și a adus Republicii Moldova peste 13 medalii de la concursurile internaționale. Astăzi, el își face doctoratul la Stanford și lucrează programator și analist de date la o companie din San Francisco.

Vârsta: 24 de ani
Studii:
Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) din SUA, își face doctoratul în matematică teoretică la Universitatea Stanford, SUA.
Medalii:
13
1 medalie de aur, 3 de argint la Olimpiada Internațională de Matematică
3 medalii de aur, 1 argint la Olimpiada Balcanică de Matematică
2 medalii de aur, 1 bronz la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori
1 medalie de bronz la Olimpiada Țărilor Dunării
1 medalie de aur la Olimpiada Archimede
Locul de muncă:
„Locu” (un startup cu sediul în San Francisco)

Cum a început pasiunea ta pentru matematică?
Am petrecut copilăria cu doi matematicieni în casă – bunicul și mătușa. De fapt, am fost numit în cinstea bunicului, Alexandru Zamorzaev-Orleanschi, (matematician specializat în geometrie discretă şi cristalografie matematică, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei). Din cauza lui aveam acasă un întreg perete de cărți de matematică. Din nefericire bunicul a murit înainte să am șansă să discut cu el despre matematică.
În schimb, mătușa mea, Elizaveta Zamorzaeva-Orleanscaia, profesoară la Universitarea de Stat, m-a introdus în lumea matematicii. Odată, în timpul vacanței de vară, după clasa treia, mă uitam cum corecta lucrările studenților ei. În lucrări apărea foarte des un simbol pe care nu-l văzusem înainte. Am rugat-o să-mi explice simbolul. Ea a spus că se numește „integrală” și că trebuie să învăț ce înseamnă „derivată” și „limită” ca să-l înțeleg. Anume în vara aceea am învățat analiza matematică de bază (care se învață în clasa a 12-a a programului școlar curent). La scurt timp după asta am început să mă interesez de olimpiadele de matematică.

Ai un palmeres impresionant de medalii obținute la concursurile internaționale. Cât timp îți luau pregătirile pentru concursuri?
După clasa șaptea am participat pentru prima dată la o olimpiadă de nivel internațional. În clasa nouă m-am transferat la liceul Orizont (atunci liceul „Moldo-Turc”), unde cel mai bun profesor de matematică și conducătorul lotului olimpic, Marcel Teleuca, colecta un „dream team” de elevi pentru olimpiade. A urmat o perioadă de pregătire foarte intensivă: aveam câte 15 ore de matematică pe săptămână și în timpul meu liber mă gândeam la probleme. Pregătirile intensive au dat roade, în acea vară am luat medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică la care au participat în jur de nouăzeci de țări. De fapt, acea olimpiadă a fost un succes mare pentru întreagă echipă națională – toți șase elevi care au reprezentat R.Moldova au luat medalii.

După absolvirea liceului ți-ai continuat studiile în Statele Unite. Cum a fost?
Schimbarea atmosferei nu m-a șocat. Eram obișnuit cu schimbarea școlilor și a limbilor de studiu (majoritatea subiectelor la liceu le-am studiat în engleză). De fapt, la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) mă simțeam ca acasă, fiind înconjurat de mii de oameni pasionați de matematică și știință.

După licență ai decis să faci doctoratul la Stanford?
De doi ani îmi fac doctoratul în matematică teoretică la Universitatea Stanford sub conducerea profesorului, Eleny Ionel (prima femeie din România care a primit gradul de profesor la Stanford University). Mă specializez în geometria simplectică, studiez proprietățile unor obiecte multi-dimensionale care apar în fizica și studiul ecuațiilor diferențiale.

Intenționezi să urmezi o carieră academică?
Încă nu am planuri fixe pentru viitor. La moment mă văd făcând o combinație de cercetare și predare la o universitate, dar iau în calcul și cariera de programator-cercetător într-o companie (ceea ce se numește „research and development” în lumea corporativă). De fapt, vara asta am luat o pauză de la studiile de la Stanford și lucrez la „Locu” (un startup cu sediul în San Francisco) ca programator și analist de date.

Spune-ne mai multe despre ceea ce faci?
Proiectul la care lucrez face parte dintr-un program mai mare scopul căruia este ca proprietarii de restaurante să poată compara prețurile și alte statistici a restaurantului lor cu alte restaurante similare din regiune. Încerc să „învăț” calculatorul să găsească același fel de mâncare la diferite restaurante. „Locu”, compania la care lucrez sincronizează informația despre un restaurant și verifică dacă informația este corectă, curentă și este prezentată într-un format citibil în diferite browser-uri și sisteme operaționale pe diferite calculatoare și telefoane mobile.

Mai ești dispus să revii acasă?
Este o întrebare destul de grea. O condiție necesară este posibilitatea să călătoresc liber în țările „dezvoltate” fără viză și cu acoperirea cheltuielilor de transport din partea organizației în care aș activa. O altă condiție este disponibilitatea muncii „interesante”. În cazul Academiei de Științe asta ar fi o comunitate științifică activă, în cazul universităților- existența studenților talentați și interesați în materia predate; în cazul tehnologiilor înalte- proiecte inovatoare.

Distribuie articolul: