După 12 ani de liceu și 4 de facultate și-a dorit mult să se relaxeze, să facă cu totul altceva. Astfel, doi ani și jumătate a fost instructor de fitness și antrenor personal. Dar într-un moment și-a zis că gata, viața trebuie construită. Aproape jumătate de an și-a tot căutat job-ul potrivit. În scurt timp, a devenit parte a echipei Publika, apoi Prime, iar acum este consilierul și purtătorul de cuvânt al Ministrului de Interne. Ce v-a determinat să lăsați jurnalismul pentru funcția de consilier și purtător de cuvânt al Ministrului de Interne ?
-Ambițiile. Sunt o persoană ambițioasă și mă mișc pe linie verticală. Jurnalismul nu a fost stația terminus pentru mine, ci o punte de tranziție. Important este că mi-a plăcut foarte mult ceea ce am făcut.

V-ați întoarce vreodată la vechea profesie ?
-Nu știu dacă m-aș întoarce vreodată în jurnalism, dar depinde de circumstanţe. Cert este că nu pot să fac pași înapoi. La un moment dat am simțit că am depășit etapa și că am vrut ceva mai mult. Atunci când trebuia să aleg între jurnalism și job-ul actual, m-am gândit foarte mult, pentru că a fost ceva absolut nou și care implică o doză mare de responsabilitate. Când ești jurnalist, încerci să găsești vinovatul, iar acum trebuie să am grijă să nu ies eu vinovat într-o anumită situaţie.

Vă gândiți la o eventuală carieră în sfera politicului ?
-Ar fi o crimă pentru mine să nu mă gândesc la politică, şi asta deoarece am absolvit Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice şi Administrative. Ar fi ca și cum un economist nu s-ar gândi la  bănci, la burse, la bani… Însă nu grăbesc lucrurile. Țin minte cum încă în anii de facultate toți colegii mei deveneau membri de partide, eu nu am făcut asta, am rămas neafiliat politic până astăzi și nu pot tolera turismul politic sub nici o formă.

Instituțiile jurnalistice din țara noastră au mediatizat la maxim incidentul cu Domnica Cemortan. Cum credeți, se face fata vinovată sau avem doar bârfe?

-E un caz complex și cred că presa ar trebui să aștepte ca oamenii legii să-și facă lucrul până la capăt, pentru că e ușor a face presupuneri și învinuiri, însă sunt necesare și argumente. Nu ar trebui să ne intereseze dacă fata avea vreo lăgătură cu căpitanul, ci din ce cauză a naufragiat vasul și cine a comis aceste erori. Viața personală rămâne personală, chiar și în cazul unui căpitan de corabie, jurnalist sau simplu om de la țară. Unele titluri de știri nu ar trebui să facă din țânțar armăsar.

Dacă tot nu avem un președinte, cum priviți ideea ca funcția cea mai înaltă dintr-un stat să aparțină unei femei?

-Mai în glumă, mai în serios, dar sunt adeptul monarhiei. Trebuie să se înțeleagă că președintele, într-o republică parlamentară, regală, sau în cazul unei monarhii constituţionale, este o funcție mai mult reprezentativă. O femeie-președinte, de ce nu? Și în politică, și la primărie, și oriunde, dar cu mici excepții. Nu mi-aș dori să văd o femeie-miner. Odată am rămas uimit când am văzut o femeie-căpitan de aeronavă, adică pilot. Deci, totul depinde de competențele sale. Dacă o femeie e mai presus într-o anumită situaţie, o aplaud și poate îi cer şi un sfat, acolo unde se pricepe mai bine.

Pășim spre subiectul nostru central : Cum ar trebui să arate femeia conform principiilor lui Eugeniu Onică ?
-Cândva aveam standarde. Ba îmi plăceau blondele, ba brunetele, acum apreciez frumusețea interioară a femeii. Nu judec persoana după ambalaj, pentru că exteriorul ți-l mai schimbi, mai slăbești, îți mai faci o altă coafură, dar caracterul, anumite deprinderi, concepții nu cred că mai pot fi modelate.
Am un caracter dificil, de aceea aș vrea ca femeia de lângă mine să mă înțeleagă, pentru că mai sunt și încăpățânat, să mă creadă și să mă rabde, căci am și eu apucături mai stângace, ca orice om. Am nevoie de o femeie cu personalitate, care să lupte pentru noi, dar să poată şi găti, să delimiteze serviciul de familie, să poată comunica — pentru că chiar am nevoie de comunicare la toate nivelurile –adică să discute cu mine despre familie, dar şi despre politică sau economie. Și desigur, aș vrea să fie cea mai grijulie mamă pentru că și eu am de gând să fiu cel mai bun tată pentru copii mei. În plus, ea ar trebui să înțeleagă că uneori am să am nevoie să ies cu băieții la o bere, așa cum ea o să vrea să se vadă cu prietenele ei.

În relațiile dumneavoastră cu femeile optați pentru un stil conservator sau liberal?
-Recunosc, sunt puțin conservator, dar nu în toate. De exemplu, nu cred că iubita mea ar putea spune că are un prieten cu care să se întâlnească la o cafea și să vorbească multe chestii femeiești cu el. Chiar nu cred în prietenia dintre un bărbat și o femeie. Nu cred la fel în prietenia dintre femei, pentru că oricum mai devreme sau mai târziu, atunci când fata se mărită, chiar dacă aceasta vrea să-și păstreze vechile legături, totuși în majoritatea cazurilor aderă la grupul soțului.

Orice oficial are și o viață personală care contează și îl afectează uneori. Cum te-au schimbat femeile din viața ta, dacă te-au schimbat cumva?

-De la fetele cu care am avut o relație am învățat foarte multe chestii utile în viață. De exemplu cineva m-a determinat să ascult un anumit gen de muzică în anii de facultate. Am deprins multe lucruri bune, în primul rând să fiu atent și răbdător. O relație chiar mi-a oferit multă încredere în mine, m-a schimbat în sensul bun al cuvântului, m-a făcut să tind spre ceea ce sunt acum și să mă mișc în linie ascendentă.

Dacă sunteți un om destul de activ pe facebook, ați avut vreo relație care a început pe rețele de socializare?
-Da, a început, dar continuarea a fost doar în plan real. Vrem, nu vrem, însă ducem un alt mod de viață, cu totul diferit comparativ cu 25 de ani în urmă, când lumea se cunoștea la dansuri, serate și alte manifestații publice. Internetul a intrat în viața noastră și este benefic, însă totul depinde de cum îl percepem și îl folosim. Nu trebuie să luăm partea negativă a internetului, și anume bârfele. De asta am renunțat la pagina mea pe odnoklassniki. Chiar și facebook-ul vreau să-l utilizez la minimum. Adică să fie o pagină pentru lucru, căci ceea ce fac eu se numește comunicare, iar facebook-ul înseamnă comunicare directă — și dacă un jurnalist vrea să ia legătura cu mine, nu are decât să-mi scrie un mesaj și eu răspund. E mai rapid şi e destul de comod.

 Aveți planuri în privința familiei ?

-În privința familiei mai aștept, pentru că aceasta nu este ca o pereche de pantofi pe care i-ai aruncat pentru că nu este modelul tău preferat. Acum am nevoie de o pauză. Dacă aș începe o relație, aș începe-o cu condiția că aceasta va evolua în ceva mai mult, oficial, stabil, nu de o lună sau de un an. Iată de ce alegerea mea va fi și mai dificilă. În plus, familia presupune multă responsabilitate, încredere în puterile proprii şi, desigur, stabilitate în toate. Însă pentru a crea un asemenea confort în familie, trebuie de muncit mult şi eu sunt gata pentru asemenea eforturi.
 
Dacă tot sunteți în căutare, după care principii vă ghidați?
-Nu sunt în căutare. Am alte priorităţi acum, adică să îmi pun viaţa pe picioare şi să îi dau un tempou dorit de mine. De fapt, am lăsat totul așa cum este, să plutească pe val, pentru ca lucrurile să meargă de la sine, sau cum se zice – „Ce-i al tău, e pus de-o parte”.
Referitor la principii, m-am convins că în aceeași apă nu poți să intri de 2 ori. Dacă o relație s-a terminat, înseamnă că s-a terminat. Există o nostalgie și anumite deprinderi după trecut, dar trebuie să renunți la ele și să nu faci ceva urât din asta. Orice istorie e parte din viața noastră și ne schimbă, mai mult sau mai puțin. Pot să vă spun că aş vrea să o întâlnesc pe ea atunci când m-aş aştepta cel mai puţin la asta, iar acea femeie să mă dea jos definitiv de pe picioare, sentimental desigur. Aş vrea să pot spune că sunt de acord cu un citat – „Nu lupţi decât pentru ceea ce iubeşti”, chiar dacă a fost scris într-un alt context. Iar asta, deoarece sunt un adept al binelui, al pozitivului şi a tot ce e mai frumos în viaţa fiecăruia dintre noi.

Distribuie articolul: