Maia Țăran, din s. Fîrlădeni, cunoaște nu din auzite ce înseamnă violența domestică. După 11 ani de tolerare a calvarului care i se întâmpla acasă, acum 6 ani și-a spus „Ori copiii, ori el și violența. Și eu am ales copiii”. Maia este noua eroină a campaniei sociale anti-violență, inițiate de UN Moldova. Mama a scris o scrisoare pe care o adreseză celei mai mari dintre fiice.

 Scrisoarea emoționantă a unei mame din Drochia: „Draga mea fetiță, fii atentă cu alegerile pe care le faci”

„În 1997 ne-am căsătorit și numai 2 ani am trăit ca tinerii. Restul anilor, până în 2010, am răbdat violența. Inclusiv copiii, nu numai eu.

Informarea contează mult. Credeam că nu sunt doar eu și aveam frică de lumea din jur. Alții m-au îndrumat unde să mă adresez, cui, dar și cel mai important: să nu rabd și să nu tolerez. Eram deja sătulă și am văzut că ai mei copii au nevoie de o mamă sănătoasă. Am făcut primii pași, trebuia să aleg: ori copiii, ori el și violența. Și eu am ales copiii. Am încercat de 3 ori să-mi pun capăt zilelor.

Acum sunt o „campioană pozitivă” în comunitatea mea și le încurajez și pe alte femei care sunt în relații abuzive să vorbească și să caute ajutor. Acum sunt fericită și în siguranță, iar copiii mei zâmbesc din nou”, mărturisește Maia Țăran.

O mamă HIV-pozitivă, care a răbdat mulți ani violența, îi scrie o scrisoare deschisă fiicei de 10 ani

În scrisoarea adresată fiicei mai mari, mama mărturisește:

Ana, draga mamei, această scrisoare cred că te va opri, te va ocroti pentru ca greșeala pe care am făcut-o eu, să n-o faci și tu, draga mamei. Și ca durerea pe care am avut-o și care o mai am și acum, să nu te atingă și pe tine.

Draga mamei, ești cea mai mare și ții minte foarte bine prin ce am trecut noi toți: prin bătăile prin care nu treceam numai eu, dar și voi; nopți nedormite și frica de moarte. Iarăși bătăi, iarăși nopți nedormite și dimineața scuze, ca de obicei.

Eu și acum, draga mamei, aud cum plângeți în jurul meu, cum mă ștergeți de sânge și mă rugați să-l părăsesc, ca să trăim împreună liniștiți. Să-l părăsesc acum.

De aceea te rog, draga mea, să nu faci aceeași greșeală, să nu rabzi. Oricât de mult ai iubi sau te-ar iubi, să nu rabzi și să taci. Răbdarea, câteodată, are un sfârșit tragic. Nu fă, te rog, greșeala mea.

Ascultă, de rău nu-ți spun.”

Foto: captură video