Săptămâna trecută, v-am prezentat știrea despre candidatura conaționalei noastre, Elena Secas, pentru alegerile pentru Consiliul din orășelul irlandez Limerick. Astăzi, venim cu un interviu oferit, în exclusivitate, portalului PentruEa.md. Vă invităm să o cunoașteți pe cea care a făcut furori în mass-media moldovenească, zilele trecute. Este încrezută în sine și vorbește cu sufletul deschis despre implicarea sa în politica irlandeză!

Elena Secas a plecat în Irlanda acum 13 ani, însă a devenit cetățeană a acestei țări abia acum doi ani. În familia Elenei și a lui Dumitru – soțul acesteia, cresc și două fiice: Nicole, de 12 ani și Alice, de 3 аni. Traducătoare care vorbește patru limbi și ex-jurnalistă, Elena a declarat, pentru Limerick Post, că își ia angajamentul să vină la conducerea orășelului, pentru a aduce schimbarea în comunitatea sa.

Acum, Elena se implică în toate evenimentele care au loc în viața comunității și candidează la alegerile pentru Consiliul local, din partea Labour Party (Partidul Muncii). A mai participat la un scrutin local în 2009, însă atunci, din păcate, nu obținuse suficiente voturi.

Cum v-a primit o ţară nordică, precum e Irlanda?  V-a fost greu, de  la început?

Poporul irlandez este destul de ospitalier. În multe privințe, îmi amintește de moldoveni. La început făceam traduceri și nu mi-a fost greu grație faptului că eu cunoașteam limba și puteam comunica fără probleme. În plus, am plecat de la frageda vârstă de 16 ani, de acasa, deja eram obișnuită cu străinătatea.

În ce împrejurări şi cât de rapid v-aţi apropiat de mediul politic irlandez? De ce anume Labour Party?

La început, doar urmăream ce se întâmplă în mediul politic din țară, după care – am hotărât să mă implic mai mult ca să înțeleg cum funcționează sistemul politic și, astfel, în 2006, am devenit membru al partidului Laburist (Labour Party). Am ales acest partid pentru valorile sale.

Sunteţi şi jurnalistă, de profesie. În cadrul căror instituţii media aţi aplicat cunoştinţele din această materie?

De fapt, eu am studiat ‘Litere și Știinte’ la Suceava, România, dupa care, m-am întors în Moldova. Am mai făcut un curs BBC de jurnalism radio, la București, și am aplicat aceste cunoștințe, în mare, la Radioul Național, Departamentul Radio Moldova Internațional.

Dacă aţi face o comparaţie dintre politicul moldovenesc şi cel irlandez, ce impresii v-ar trezi?

Consider că aceste două sisteme politice sunt destul de diferite și cred că ambele ar avea ceva de învățat, unul de la celălalt.

Pentru presa locală din Limerick, aţi spus că rămâneţi în Irlanda şi aţi rămas. Vă gândiţi să reveniţi în Republica Moldova?

Revin în Moldova în fiecare an, ca să-mi revăd rudele și prietenii.

Presupunem că soţul Dv vă susţine în activitatea politică pe care o duceţi. Cât de important este sprijinul lui, pentru dumneavoastră?

Bineînțeles, este foarte important. Ar fi destul de greu să muncești, să ai grijă de familia ta și, pe de-asupra, să fii și activist politic, în acelasi timp, fără sprijinul familei tale.

La 23 mai, vor avea loc alegerile pentru Consiliul local din orăşelul Limerick. Ce trăiri vă încearcă acum, după experienţa de câţiva ani, în cadrul Partidului Muncii?

Eu am mai candidat și la alegerile locale trecute, din 2009. Am obținut 1045 de voturi ‘numărul 1’, și, din păcate, nu mi-au ajuns doar 73 de voturi ca să fiu aleasă, atunci, consilier. Alegerile trecute au fost, pentru mine, o experiență grozavă, care mă ajută foarte mult acum. Sunt mult mai confidentă și încrezătoare în tot ceea ce fac!

Ce credeţi despre situaţia legată de gen, în politica moldovenească şi cum vă simţiţi, ca şi femeie, în partidul din care faceţi parte?

Politica a fost și, din păcate, mai rămâne un domeniu în care bărbații dețin monopolul. Cred că atât Republica Moldova, cât și Irlanda trebuie să depună încă mult efort, pentru ca să ajungă la o balanță gender corectă.

Cât de activă este diaspora moldovenească din Irlanda?

Cred că e destul de activă. În Limerick, sunt puțini moldoveni, pe când la Dublin, sunt mult mai mulți, și de aceea, mai toată activitatea diasporei se află în Dublin.

Destinul este scris, sau se creează de oameni?

Eu cred că omul are două destine: unul prescris și unul pe care și-l creează singur. Prin urmare, există:

– Oameni foarte norocoși pe lume, ale căror, două destine, se întâlnesc, se unesc și devin unul singur destul de repede;

– Oameni norocoși, ale căror destine se întâlnesc, se unesc și devin unul mai târziu sau prea târziu

– Și oameni mai puțin norocoși, ale căror două destine nu se întâlnesc niciodată!

Ce probleme vă propuneţi să rezolvați, dacă veți ajunge în Consiliul oraşului Limerick?

Daca voi fi aleasă consilier, îmi propun să fiu o voce locală puternică, pentru toată comunitatea din zona mea electorală!!

Vă mulțumim și vă ținem pumnii!!!

Foto: : http://www.limerickpost.ie, facebook.com, flickr.com, labour.ie, Arhiva personală

 

Distribuie articolul: