Moldovenii pleacă, țările străine promit mai mult, iar cetățenii noștri sunt nevoiți de a lăsa familia, prietenii și a merge în căutarea unei vieți mai bune.

Tatiana Jizdan are 30 de ani, este născută la Anenii Noi, satul Geamana. Și-a făcut studiile în România și a devenit învățător pentru clasele primare și preșcolare în România. A activat 2 ani la Chișinău, la o gradiniță privată, dar salariul mizer pe care îl primea a făcut-o să renunțe și să plece din Moldova. De trei ani este în Germania, în orașul Offenbach am Main .A devenit cunoscută prin inițierea proiectului ”Adoptă un bătrân”, care ajută bătrânii singuratici din Moldova.

A acceptat să împărtășească, în cadrul interviului pentru blogul elenarobu.md, despre cauzele plecării din Moldova, despre proiectul  ”Adoptă un bătrân”, dar și cum vede tânăra viitorul R. Moldova.

Prima tentativă de a pleca din R. Moldova a fost în 2014.

M-am dus în Rusia, dar nu am putut sta mai mult de 5 luni acolo. Nu am găsit nimic de ce să mă agăț și nu am putut rezista dorului de acasă. Acolo toată lumea si viața îmi părea rece. Atunci am decis că vreau să mă stabilesc acasă. Din toate resursele financiare, am deschis un butic în magazinul Gemenii, însă taxele enorme imediat m-au pus la pământ. În 5 luni eram deja în faliment total. Fiind foarte dezamăgită, moral afectată, am decis să vin la prietena mea în Germania pentru o vacanță, în care să mă pun în ordine, era 7 martie 2015 . Trecusem frontiera cu pașaportul biometric, dar termenul limită de ședere într-o țară UE este de 3 luni. Din prima zi, am zis că fac tot posibilul să rămân cât mai mult timp aici, era altă viață, ceva ce îmi vindeca sufletul numai din priviri. Peste o lună, m-am angajat la lucru, ilegal, într-o cafenea. Era un risc asumat atât de mine, cât și de proprietar. Însă Dumnezeu m-a ferit de necazuri.

Sunt într-un oras de emigranți, iar aceasta mi-a făcut adaptarea mult mai ușoară.

Apoi mi-am cunoscut soțul si am întemeiat o familie, astfel nu mai sunt singură, sunt cu familia. Părinții au fost foarte supărați când am plecat, însă, văzând că sunt fericită aici, au devenit și ei fericiți. Încerc să merg des acasă, așa ca să nu îmi simtă mult lipsa. La moment, lucrez într-o cafenea, dar având un flux mic de oameni, îmi permit să stau pe internet, astfel dirijez activitatea proiectului ”Adoptă un bătrân”.

Acest proiect, ”Adoptă un bătrân”, a venit ca o idee de moment, mai mult personală.

Pe facebook mi-a apărut o postare legată de deschiderea unei brutarii de către AO ,, Prezicere devină „, ale cărei venituri aveau să susțină un centru de ocrotire a femeilor abuzate. Am decis să cumpăr zilnic câte 5 pâini și i-am propus dnei Valentina Geamana să o dea bătrânilor singuratici. Am povestit despre acest fapt unei prietene, tot din Germania, și ea a decis să cumpere 10 pâini zilnic pentru bătrâni. Am făcut public acest fapt si lumea a început să reacționeze si să vrea să se implice.

Astfel, am ajuns la o frumoasă colaborare, în cadrul proiectului ”Adoptă un bătrân”, între diasporă si autoritățile locale din țară.

Este implicată multă lume frumoasă si fiecare parcă are responsabilitatea sa. Îmi doresc să cuprindem cât mai multe sate și să intrăm în cât mai multe case. Bătrânii au o licărire aparte în ochi atunci când văd că cineva le trece pragul. Este o satisfacție pe care nu ți-o poate aduce niciun lucru material.

Citește mai departe istoria Tatianei pe elenarobu.md

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: