Pe Cristina Bruma v-am prezentat-o într-un interviu, acum câteva luni. Este tânăra care își dorește să inspire oamenii prin propriul exemplu. Fostă jurnalistă, Cristina are o mare pasiune față de călătorii. Și-a „abandonat” meseria de dragul de a vedea cu proprii ochi destinații pe care le-a zărit doar la televizor sau pe internet. De curând, tânăra și-a dus și mama în vacanță. Asta după 37 de ani de muncă și chin, după 37 de ani în care nu a văzut marea și nici nu a simțit adierea valurilor. La acest subiect, Cristina Bruma a scris și o scrisoare, prin care își dorește să-și motiveze semenii să-i urmeze îndemnul.

IMG_6207
„Părinții noștri se tem de vacanțe, ei au și uitat ce înseamnă acest lucru. Este o scrisoare lungă, dar dacă ții la părinții tăi, citește-o. Numele meu este Cristina Bruma. Am 25 de ani. Am o istorie nu ca la toți. Cineva crede am părinți milionari de călătoresc atât de mult. Nu e deloc așa. Înainte am fost jurnalist. Dar haideți sa va povestesc de unde vin. M-am născut într-o familie fericită. Din păcate sau din fericire, nu am fost și bogați. Tatăl meu a fost un om minunat. Zic a fost pentru că a plecat printre primii oameni din Moldova la muncă peste hotare când eu aveam 2 ani. Și cum a plecat, asa și nu l-am văzut. Îl așteptăm mereu cățărată pe poartă. Apoi, mai tarziu, am aflat că a decedat. Asa și nu am reușit sa îl întreb „de ce ai plecat la muncă peste hotare?”. Dacă nu pleca era altfel. Nu era separarea asta. Și îmi imaginez la multe familii din țară era altfel. De atunci mi s-a urât munca în străinătate. Nu mă duc să lucrez pentru nimic în lume. Mi-am promis că voi pleca doar în vacanță, ceea ce se și întâmplă.
FullSizeRender(3)
Totuși, Eroul meu este mama. Cea care m-a crescut de mică, singură. A fost nevoită sa fie și mamă, și tată, și bunici pentru că nu am cunoscut pe niciunul din ei. Ea a făcut totul pentru mine și eu ceea ce am făcut, pentru ea am făcut-o. Atât de greu a trecut acea perioadă. Cu un salariu de bucătar la școală sau la grădiniță, nu ne ajungea mai de nimic. Noroc că avem o grădină mare și frumoasă în sat, iar mama se trezea dimineață pe la 3-4 ca să se ducă la piața din Rezina și sa vândă fructe, legume, verdețuri. Așa m-a crescut. Îmi lua mereu haine de calitate pentru că avea o vorbă: „Iau un lucru, dar bun”, rechizite școlare cele mai frumoase, agendă cu motanași. Și mereu îmi spunea să învăț bine. Iar eu asta și făceam. Oamenii din sat se intrebau cum se face că ei sunt bogați, dar copii lor nu învață atât de bine, iar eu învăț. Ei nu știau greutățile prin care treceam noi, că uneori poate nici nu aveam ce manca. Învățam, dar și lucram mult. O ajutam mereu pe mama. Țin minte că dacă ma duceam pe deal, după o zi de muncă, veneam acasă și luam numai 10, nici un 9. Atât de tare mă motiva să nu ajung niciodată la sapă. Notele erau mângâierea mamii mele. Știu că își făcea griji că nu voi ajunge la universitate. De unde universitate dacă nouă și în sat ne este greu?
IMG_5770
Am avut cea mai buna medie în școală, eram activă, vorbeam la radio și aveam un vis: să ajung jurnalist. Asa s-a întâmplat că am intrat gratuit la cea mai bună universitate din țară. Să nu încetați nici voi să visați, indiferent de vârstă. Ei bine, universitatea era gratuită, dar camin, dar bani de cărți, xerox, rechizite? Îi spuneam mamei că din primul an voi lucra pe profesie. Vroia sa creadă. Mi-a fost greu primul an. Am trăit și cu 50 de lei pe săptămână. Plângeam, învățam și visam că totul va fi cum doresc eu. Cum am și spus, din primul an am început să lucrez la un portal de știri. Nu îmi venea a crede că fac primii bani din ceea ce îmi place să fac. Bucurie și pentru mama că nu va fi nevoită să vândă la piață ca să mă ajute. Din anul II am fost angajată oficial la un ziar românesc și aveam un salariu pentru care mama ar fi trebuit sa muncească jumate de an. Și parca totul era bine. Am terminat cu diplomă roșie, eram una dintre cele mai bune tinere jurnaliste, premii, mama se bucura pentru toate aceste lucruri.
Aveam deja 23 de ani și încă nu ieșisem niciodată din țară. Nici tu mare, nici tu munte, nimic. Într-o zi făcusem un reportaj la aeroportul internațional și m-am gândit că să mă duc să îmi fac pașaport . Deja m-am și imaginat cum zbor cu avionul undeva departe. Nu a fost întâmplător, pentru că în scurt timp câștigasem un concurs și am plecat prima dată în Atena. Eram atât de fericita, dar și speriată cum îmi va fi în avion. Mi-am luat pastile și înainte să mă pornesc din casă am băut vreo 4. Mi-a plăcut atât de tare excursia în Atena, Grecia încât eram gata să dau orice numai să călătoresc. Am mai fost în Polonia apoi și cam atât. Cu toate că lucram, eram plătită bine, eu eram limitată. Făceam cursuri de limba engleză, mai mergeam la un training și nu îmi mai ajungeau bani de vacanțe. Destinații frumoase precum Insulele Santorini, Hawai, China, Japonia, Australia înțelegeam că s-ar putea să nu ajung niciodată acolo. Să nu văd lumea era cea mai mare pedeapsă pentru mine, altfel pentru ce trăiesc.
IMG_6206
Într-o zi i-am spus mamei că mă las total de jurnalism și nu a zis nimic. Ce îmi place la mama este că are încredere în mine. Poate și-a făcut griji, dar nu a zis nimic. După alte cursuri am ajuns să dezvolt o idee în turism și datorită la asta am făcut 14 vacante într-un an și jumatate. Două vacanțe în toată viața mea și 14 într-un an și jumătate. Iarna trecută am fost cu mama la munte, prima ei ieșire. Eu pe mama o vad altfel în vacanța, fericită, luminoasă, ca un copil se bucură. Dar tare greu mi-a fost sa o conving sa meargă. Numai pentru că a mers și o prietenă, a mers și ea.
Și mai aveam un vis: să o iau la mare. Anul acesta o întreb de câți ani nu a fost la mare și mă gândeam că va spune 25, dar ea calculează și îmi spune 37! 37? Și atunci a fost în Ucraina la lucru ca bucatar la mare. Mi s-a făcut un nod în gat. M-am ținut sa nu plâng în hohote. Pentru mama este o normalitate să nu meargă la mare. Deja și uitase cum arată. I-am spus că anul acesta merge la mare. A crezut că glumesc. În august am anunțat-o ca mergem în Creta. Ma intebat unde se află. I-am spus că e în Grecia. Și-a amintit imediat că cineva din sat făcuse luna de miere în Creta. Am râs eu deja. Tot nu ii venea să creadă până în ultima zi. Când am ajuns la aeroport și ne-am luat zborul, văzând-o pe mama lângă mine, am crezut că și sufletul meu zboară, de atâta bucurie. Să îți vezi mama după 37 de ani de muncă, chin, greutăți, lacrimi și fără pic de odihna că merge la mare cu tine, e cel mai frumos sentiment.
FullSizeRender
Creta e frumoasă, iar cu mama a fost și mai frumoasă. Mama se scălda în apa albastră din Creta ca un delfin, cu toate că nu poate înota. A stat departe de Moldova și a văzut că se poate trăi și altfel. La întoarce mi-am promis că o să îi fac două vacanțe pe an, în fiecare an. Mă gândesc deja în luna martie, de ziua ei să mergem undeva. Când eram mică mă învață geografia și capitalele lumii, acum eu i le voi arat unde se află fiecare. Dacă aveți părinți și nu au fost demult în vacanță, duceți-i cât mai sunt vii. Doar amintirile rămân când părinții pleacă.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul: