Ai ajuns acasă spre dimineață. Intri în scară și mergi la lift. Apeși insistent pe buton, dar nimic. Îți apropii urechea de ușa ascensorului, e liniște. Te îndrepți spre scări — ți-a luat o veșnicie să urci până la etajul 12. Pe palier e întuneric, luminezi cu telefonul mobil ca să poți găsi întrerupătorul. Apeși pe el, dar nu se face lumină, îndrepți telefonul spre bec și vezi că lipsește. Te sprijini lateral de ușă, bagi cheia cu mâna stângă, cu cea dreaptă ții mobilul. Ai intrat.
Îți scoți cu greu încălțămintea și haina. Încerci să pui paltonul în cui, dar mâinile îți tremură și nu reușești. Așa că renunți, îl lași să zacă pe podea. Te miști greoi spre baie, bâjbâind pereții. E un efort prea mare să mergi fără să te sprijini. Intri, deschizi robinetul și aștepți să vină apa caldă.

Între timp, îți scoți hainele: cu blugii ai avut de furcă cel mai mult. Te-ai așezat cu fundul pe podea și te-ai apucat cu ambele mâini, mai întâi de un crac, apoi de altul. După ce ai scos de pe tine ultima piesă de vestimentație, bagi mâna sub jet să încerci apa – e bună. Urci în cadă și deschizi dușul. Îți vine să vomiți și ți se învârte capul, nu trebuia să bei atâta.

Stai sub duș, fără să te miști, deja de un sfert de oră, iar lacrimile fac concurență picăturilor care țâșnesc din pâlnia din metal. Ai băut ca să uiți – așadar, de ce nu ai uitat? Fără să vrei îți apar imagini cu săruturi, îmbrățișări, scene când făceați dragoste… și momentul când… Îți sună telefonul, îl cauți pe sub prosopul de pe mașina de spălat și răspunzi. Cineva din gașca cu care ai ieșit ca să-ți îneci amarul a vrut să vadă cum ai ajuns acasă. Îi răspunzi bolmojind – „e în ordine” și închizi.

Abia reușești să ridici piciorul să ieși din cadă. Pașii te duc spre pat și cazi ca un sac cu porumb din pod. Ai dormit vreo zece ore, în aceeași poziție. Ochii i-ai deschis cu mare greu, doar după ce i-ai frecat bine. Limba ți-i lipită de cerul gurii și îți este greu să o miști, e aceeași senzație din copilărie ca atunci când atingeai poarta înghețată. Așa cum stai pe spate, te târâi spre marginea patului și cu mâna încerci să dai de sticla cu apă. O găsești – deschizi capacul și o duci la gură, o ții așa până o golești pe jumătate.

Afară e un ger îngrozitor, a nins astă noapte. Tu stai sub plapumă și nu vrei să ieși. E așa de cald în culcuș. E o bună ascunzătoare de frig, dar și de oameni. Nu vrei să vezi pe nimeni, mai ales acum, când doare… Cauți telecomanda pe sub perne și conectezi televizorul. Ai mai trecut un nume pe lista relațiilor naufragiate.