Unii cumpără şi vând, alţii fac afaceri sau politică, dar ea a decis să înveţe moldovenii bunele maniere. Dorina Arsene de mică a crescut cu ideea că într-o societate trebuie să fie mii de reguli ca să reuşeşti să trăieşti frumos. Încă din copilărie a fost marcată de eleganţa englezilor şi de rafinamentul Prinţesei Diana, iar la maturitate a ales să aducă societatea moldovenească la un alt nivel de educaţie. A făcut studii în relaţii publice, iar cu un an şi jumătate în urmă a decis să-şi îndeplinească visul din copilărie de a face o şcoală de maniere elegante.

Dorina, de ce o şcoală a bunelor maniere în ţara noastră, care nu pune preţ pe aceste valori?

Trebuie să recunosc că aceasta este mai mult o plăcere a mea personală sau mai bine zis o dorinţă încă din copilărie de a vedea în jurul meu doar oameni manieraţi, care ştiu să se comporte în societate, dar şi acasă. Vreau o societate care să cunoască faptul că poţi să educi pe cineva fără să aplici violenţa.

Un alt motiv  este faptul că mereu mi-am dorit mai multe chipuri zâmbitoare. Pentru că oamenii manieraţi ştiu să-şi ascundă problemele în spatele unui zâmbet şi nu aruncă toată durerea asupra celor din jur.

semnarae acordului de colaborare DGETS 

De un an şi jumătate de când activează şcoala ta, probabil că ai observat deja neajunsurile pe care moldovenii le au la capitolul maniere, care sunt ele?

Noi nu ştim să punem preţ faţă de respectul unei persoane, noi nu ştim să fim punctuali. Noi nu ştim cum să ne comportăm manierat la masă. Nu ştim cum să vorbim frumos şi inteligent la telefon, ne temem să vorbim în public. Iar o problemă gravă este faptul că noi  nu ştim cum să ne comportăm în faţa unei camere de luat vederi. Nu cunoaştem nici măcar cum trebuie să ne salutăm cu un copil sau cu o femeie şi neajunsuri sunt multe…, dar un lucru pe care l-am înţeles este că încă avem un sistem bolnăvicios de instruire în şcoli. Copii învaţă lucruri greoaie şi de foarte multe ori inutile.

Târg de caritate organizat de Dorina Arsene

Bunele maniere reprezintă o teorie întreagă şi ca să înveţi pe cineva aceste maniere corecte, trebuie să le cunoşti tu foarte bine, de unde ai acumulat aceste cunoştinţe?

Revin la copilăria mea, pentru că de acolo se trage totul. Eu sunt fată de la ţară, educată în sat, iar la 16 ani când am ajuns să-mi fac studiile în orăşelul Nisporeni am observat că există diferenţe de comportament între mine şi cei de acolo. Când am venit la Chişinău am observat că aici în general este un alt cod de supraveţuire.  Şi atunci m-am întrebat de ce nu m-am născut într-o familie în care să fiu învăţată toate manierile, mai ales o problemă era când mâncam în oraş şi trebuia să mănânc cu furculiţa şi cuţitul. Nimeni nu m-a învăţat spre exepmplu că orezul se mănâncă doar cu furculiţa ajutată de cuţit, sau că sarmalele se taie doar cu furculiţa, chiar dacă sunt mai mari. Mie n-a avut cine să-mi explice aceste lucruri.

Dorina Arsene

Şi totuşi când şi cum ai început să acumulezi cunoştinţe în domeniul manierelor?

Am fost marcată profund de moartea Prinţesei Diana, chiar dacă eram destul de mică atunci. Cu toate că nu ştiam despre bunele maniere la acea vârstă, mă întrebam cum este să fii o prinţesă, cum trebuie să te comporţi când eşti o prinţesă. Când am mai crescut un pic am început să studiez cum se îmbrăca ea, cum se comporta ea, am început să studiez absolut toate detaliile vieţii ei.

Dar impactul cel mai mare care m-a trezit la realitate a fost un reportaj văzut la TV despre o şcoală a bunelor maniere care s-a deschis în Londra. Când am văzut materialul mi-am spus „Asta-i”, în sfârşit am înţeles că vreau şi eu o şcoală în Moldova. Apoi am început să mă documentez şi să-mi cumpăr multe cărţi despre bunele maniere. Am găsit în Bucureşti nişte cursuri şi am mers la ele.

După aceste cursuri am decis să las cariera de jurnalist, în care am muncit 5 ani şi am ales să deschid şcoala. Şi de atunci până în prezent învăţ, învăţ şi tot învăţ.

Cum s-a schimbat viaţa ta după „ bunele maniere”?

S-a schimbat radical, pentru că de un an şi jumătate  a trebuit să o iau de la zero. Am plecat din jurnalism şi am intrat în lumea afacerilor, pentru că eu trebuie şi să administrez şcoala şi asta înseamnă business.

Cum te simţi în postura de business lady?

(Zâmbeşte) Mă simt foarte bine, doar că nu fac avere din asta. Şcoala pentru mine este ca un copil. Orice grupă formată, orice acord de colaborare semnat sau orice mulţumire adusă în adresa ei mă bucură. Eu şcoala n-o văd ca pe o afacere, pentru că nu văd în ea banii. Aceasta este o plăcere de suflet şi această plăcere vreau s-o transmit altora.

Dorina Arsene 

Cum ai ales obiectele de studiu în şcoala bunelor maniere?

Am încercat să găsesc golurile societăţii noastre, chiar dacă este o şcoală unde înveţi manierele, noi vrem să facem ca societatea să fie mai bună, mai deschisă şi mai zâmbitoare.

De aceea am început-o de la bunele maniere. Ce reprezintă ele, pentru că de cele mai multe ori oamenii nici nu ştiu. Aici îi învăţăm şi pe cei mici şi pe cei mari să trăiască frumos: cum să ne salutăm, cum să facem un compliment, cum să dăruim un cadou, cum să mulţumim.

Un accent important îl punem şi pe orele de dicţie, pentru că moldovenii sunt îmbuibaţi de rusisme şi englezisme.

La şcoală învăţăm tinerii cum să-şi deschidă o afacere, pentru că mediul nostru nu prea îţi oferă informaţie şi nu este deschis la acest capitol.

Distribuie articolul: