Orice început de cale, mai ales unul care se vrea cu un sfârşit de succes, cere sacrificii. La doar 15 ani, Doina Cebotari a învățat să locuiască la mii de kilometri depărtare de ţară şi de cei dragi. Timpul şi distanţa însă n-au făcut-o să uite de unde a pornit. După 12 ani de experienţă peste hotarele ţării, Doina a revenit și munceşte pentru Guvernul Republicii Moldova. Din Moldova, la școală în Anglia…
A ajuns să-şi facă studiile în Marea Britanie, datorită unui concurs naţional organizat de Fundaţia Soros şi Asociaţia Şcolilor Private din Marea Britanie. Astfel, Doina s-a numărat printre cei 5 moldoveni care au luat această bursă şi a fost repartizată la şcoala privată Chigwell School, în suburbia Londrei.
După anii de liceu la Chigwell School, devine bursieră la prestigioasa universitate Oxford, în Marea Britanie, unde a făcut facultatea de Filozofie, Politică şi Economie. „Acolo am avut profesori de talie mondială: pe Vernon Bogdanor, Anthony Courakis şi am interacţionat cu laureatul premiului Nobel în economie Joseph Stiglitz. Am avut onoarea să discut cu Bill şi Hilary Clinton, Bill fiind un absolvent şi bursier Rhodes la Oxford în timpul studiilor sale de masterat”, povesteşte Doina Cebotari.

Pe tot parcursul timpului cât şi-a făcut studiile în Marea Britanie, Doina a descoperit că la ei nu se dă şi nu se ia mită, şcolile private fiind foarte bine dotate cu cărţi, echipament şi săli de studii şi de sport. Nu se chiuleşte de la ore şi, mai ales, nu se copiază — este un sistem corect, bazat pe meritocraţie.

… apoi în America…

Şi cum o femeie ambiţioasă nu se opreşte niciodată din căutări, Doina n-a ezitat să-şi continuie călătoria ei spre succes. După Oxford a obținut o bursă de master în economie şi dezvoltare internațională la Johns Hopkins University. Dacă primul an de masterat l-a petrecut la Centrul Universităţii din Bologna, cel de-al doilea an a ales să-l facă în capitala SUA. „Îmi doream să ajung acolo, din cauza importanţei geo-strategice a capitalei şi a Statelor Unite ale Americii dar și pentru că sediul central al Băncii Mondiale este la Washington,” adaugă Doina. Argumentul pare superficial numai la prima vedere: mai târziu, Doina a ajuns una din angajatele Băncii Mondiale.

În timpul celor 6 ani petrecuţi la Washington, întâi studiind şi apoi lucrând timp de 5 ani ca economist la Banca Mondială, a avut şansa să cunoască multă lume bună atât din America, cât și din diaspora de acolo, care au dus numele Moldovei mai departe. „Am avut marea ocazie să interacţionez cu Senatorul McCain, Tim Geithner (absolvent al aceleaşi universităţi, Johns Hopkins), să lucrez cu Janamitra Devan, Vice-Preşedinte al Băncii Mondiale…”, povestește Doina. Epuizând numele sonore de peste ocean, lista continuă: „…să colaborez cu Lorina şi Lyndon Allin, Cristina Batog, Oxana Poleakova, Aurica Balmus şi Cristina Cheptene în cadrul Asociaţiei „Casa Mare”, ce reprezinta diaspora moldovenească din SUA şi promovează cultura noastră. În plus, am avut marea plăcere să colaborez cu Ambasadorul Igor Munteanu şi echipa de la Ambasada Moldovei în SUA”, încheie Doina Cebotari.

… și înapoi în Moldova

Abia în martie 2011, după 12 ani de experienţă și trai în afara ţării, Doina a revenit în Republica Moldova. Aici, a acceptat să lucreze în Guvern, din poziţia de Consilieră a Prim-Ministrului pentru atragerea investiţiilor străine. Nu regretă faptul că a revenit în Moldova, pentru că crede în importanţa lucrului pe care îl face pentru naţiune. „Sunt membră a unei echipe foarte puternice, iar staff-ul Cancelariei este dedicat schimbărilor şi dezvolării ţării”, crede Doina.

Importanţa unui sfat

În cei 12 ani cât a cutreierat lumea, revenea de 2 ori pe an acasă şi spune că cel mai mult îi era dor de cei dragi, iar ceea ce-i lipsea erau plăcintele. Spune că părinţii i-au susţinut ideea de a-şi face studiile peste hotarele ţării, pentru că îşi doreau ce este mai bine pentru ea şi ştiau că programul prin care mergea în Marea Britanie este bine structurat şi responsabil.

În Marea Britanie, i-a avut alături pe prietenii de la cămin, care erau liceeni din diverse ţări. „Cu majoritatea am rămas prieteni de viaţă. În 2009 am făcut 10 ani de reuniune la cămin, la şcoală şi am dormit în aceleaşi camere şi paturi pe care le-am avut atunci când eram la liceu”, îşi aminteşte Doina Cebotari. „Ne-am încurajat unele pe altele de-a lungul studiilor şi am explorat cu mare entuziasm cultura şi istoria Marii Britanii.”

Când vorbește despre influența pe care au avut-o profesorii de la şcoală asupra formării viitorului ei, recunoaște că au fost deosebit de încurajatori: „Ei ştiind că sunt singură şi că pentru prima dată ieşită din ţară, m-au ghidat mult în studiile mele şi în alegerile de universităţi şi facultăţi. În afară de asta, lecţiile de teatru şi activităţile extraşcolare, la fel ca şi călătoriile de grup cu şcoala mi-au facilitat integrarea în noul mediu”, povesteşte Doina.

Doina spune că la mii de kilometri distanţă de Republica Moldova, le povestea celor cu care comunica despre ţara noatră, încercând să depășească puținele și tristele clișee prin care suntem cunoscuți. „Le povesteam despre geografia ţării, istoria, cultura, bucătăria naţională şi evident despre cât de minunati şi deschişi sunt moldovenii. Majoritatea nu ştiau prea multe despre ţara noastră, de multe ori confundau Moldova cu Maldivele, pentru că în engleză sună foarte similar”, afirmă ea.

Muncă peste program

Acum, de când lucrează în Moldova, rămâne adesea peste program. Spune cu o mândrie nedisimulată (și pe bună dreptate) că în cele 6 luni de când este acasă, a reuşit să pună în practică conceptul de lucru în echipă şi cel de interacţiune eficientă, chiar la nivel de grupuri de lucru inter-ministeriale. „Mi-a reuşit acest lucru pentru că avem şi în Moldova specialişti dornici să lucreze şi să interacţioneze cu colegi din diverse ministere, pentru soluţionarea rapidă a unor probleme instituţionale”, crede Doina Cebotari.

Recunoaşte că munca pe care o face la guvern este una asiduă, care cere dedicare sută la sută. Îi este greu să vorbeasă despre un echilibru real între viaţa profesională și cea personală. „Lucrez mult, de multe ori şi în week-end, dar este un efort de echipă, ceea ce mă şi motivează. Eu îmi doresc foarte mult să reuşesc să aduc investiţii directe în Moldova din Vest şi Est, care sa creeze locuri de muncă atractive şi să oferim o reală alternativă plecării din ţară cetăţenilor Republicii”, ne explică Doina.

Distribuie articolul: