Mulți ani la rând a fost pedagog, dar și ea a fost luată de valul emigrării. A plecat în Italia, acolo s-a spetit ca și majoritatea femeilor plecate la muncă în țările europene. Elena Melnic, care a devenit între timp Elena Melnic-Dosi, nu s-a oprit aici, a fost ambițioasă și acum se poate lăuda cu rezultate deosebite la studii la Universitatea din Bologna, una dintre cele mai bune universități din Italia și Europa.
„Nu a fost ușor să iau decizia să plec din țară. Aveam copii mici, un fecior de 14 ani și o fiică de 10 ani. Când ești tânăr, entuziast și plin de vise, îți faci planuri: „eu în viață voi face așa…”, dar nici nu-ți dai seama cât de repede ajungi la momentul când cu părul încărunțit îți spui: „da, cu părere de rău, viața a trecut nu chiar așa cum mi-am dorit…”. Eu am luat decizia să plec pentru că știam că las acasă un soț și un tată responsabil, inteligent, emotiv și blând. Să nu fi avut el aceste trăsături și să nu fi avut eu cea mai mare încredere că el se va descurca fără mine, probabil nu aș fi luat decizia care am luat-o”, povestește Elena. Însă mariajul la distanță însă nu a putut decât să se destrame, iar Elena s-a recăsătorit cu un italian, care i-a fost alături și a încurajat-o să-și continue studiile în Italia.

Primii pași spre integrare

„Nu a fost greu să-mi găsesc un loc de muncă, deoarece am studiat limba italiană înainte să plec din țară. Sunt o persoană care se bazează mai mult pe puterile proprii. Drumul meu spre integrare în societatea italiană a fost destul de lung. Și aici depinde cum înțelegi termenul „integrare”. Pentru mine să te integrezi într-un context nou înseamnă să cunoști măcar în linii generale atât drepturile care ți se dau, cât și obligațiile care ți se cer, să cunoști cultura și politica, economia și valorile pe care este construită noua societate în care dorești să te integrezi. Luând în calcul toți termenii, pot să spun că integrarea mea a durat mult timp și nu s-a produs de la sine, dar am depus toate eforturile ca să o obțin”, își amintește ea.

„Plecarea în Italia a schimbat radical viața mea. Astăzi mă consider o persoană care a avut norocul să se realizeze, care pleacă dimineața la serviciu cu entuziasm și se întoarce seara obosită, dar satisfăcută și care are încredere în ziua de mâine…”, adaugă Elena.

Anii de studenție la Bologna

„Am început să visez să devin studentă la Universitate, în momentul când am înțeles că va dificil să mă reîntorc în Moldova. Îmi dădeam seama că dacă e să rămân definitiv în Italia, atunci trebuie sa încerc să mă realizez, căci anume aceasta îmi lipsea în Moldova – posibilitatea de a mă realiza în viață.

La luarea unei decizii, un rol important l-a jucat actualul meu soț. El mă vedea cu câtă nostalgie și regret eu îi povesteam despre anii mei de studenție în Moldova. A insistat și ne-am dus împreuna la universitate, am cerut lista de documente și ne-am informat asupra modalităților de înscriere la universitate. O dată ce am obținut lista cu documentele necesare și regulamentul de înscriere, soțul mi le-a pus în mână și mi-a spus: „in bocca al lupo” ( mult noroc) și atunci s-a început fantastica și marea mea aventură universitară”, povestește doctoranda.

Drumurile n-au fost presurate cu flori, Elena a trebuit să treacă mai multe bariere emoționale, dar și de ordin regulamentar. „A fost puțin complicat cu pregătirea actelor, deoarece în 2003 Ambasada Italiană era numai la București. Pe atunci era cu mult mai complicat să obții declarația de valoare pentru studii în străinătate. După grele încercări, am reușit să obțin actele necesare și să mă înscriu la Universitatea din Bologna în toamna anului 2003 la Facultatea de Economie”, spune Elena.

Doctorandă în devenire

În 2006 a absolvit facultatea și imediat s-a înscris la „Laurea”, specialitate Științe Economice. „Toți prietenii mei de universitate s-au mirat când au auzit că m-am înscris la această facultate, deoarece este foarte complicată. Mi-am dat seama chiar din prima zi când am intrat la prima lecție. Foștii colegi aveau dreptate, pentru că atunci când am văzut că din 100 de locuri disponibile prevăzute pentru această facultate eram în aulă 30 de studenți, dintre care pe parcurs o bună parte s-au retras. Am investit în studii la universitate trei ani pentru prima „Laurea in Economia Aziendale” (economie corporativă) și alții trei ani pentru „Laurea Specialistica” în Științe Economice și altele șase luni la scrierea tezei de Laurea. Odată cu absolvirea celei dea doua, am devenit Doctor în Științe Economice”, povestește Elena.

„Studierea științelor economice se bazează 90 la sută pe matematică și statistică, însă eu fiind deja un matematician cu ceva mai multă experiență și cunoștințe în acest domeniu, colegii și prietenele mele erau numai bucuroși când reușeam să le dau o mâna de ajutor când pregăteam examenele împreuna cu ei.

La început a fost foarte greu deoarece terminologia universitară este destul de grea. Abia după patru luni după înscriere la Universitate am susținut examenul de drept privat și public. Ca să reușesc să mă pregătesc de examene împreuna cu acele două prietene ale mele de origine italiană, mă trezeam la orele trei de noapte și învățam, iar la orele opt ne pregăteam împreună pentru examene. Eram convinsă că voi reuși și până la urmă am avut dreptate: eu am devenit doctor în științe economice cu votul final 103 din 110 – votul maxim. Iar prietenele mele care nu au muncit nici o zi în toți acești ani deoarece erau întreținute de familiile lor, au avut voturile finale: una 91 din 110 și alta 100 din 110. La sfârșit glumeau toți și ziceau „trebuia să vin eu, o moldoveancă, cine știe de unde și în limba lor să termin cu voturi mai mari ca ale lor…”, își amintește doctoranda.

Succesul de azi și rezultatele de mâine

„După absolvirea Universității nu eram încă sigură ce vroiam să fac: să-mi deschid un birou propriu sau să mă angajez ca economistă la vreo companie. Înainte de a lua orice decizie, în toamna anului 2010 am plecat în Irlanda, unde zi de zi am depus toate eforturile să-mi îmbunătățesc cunoștințele de limbă engleză. Când m-am întors în Italia aveam deja idei limpezi și precise de ceea ce vroiam să fac mai departe: să-mi continui studiile ca sa devin „Doctor Comercialist”.

Este un pic complicat să explic care sunt atribuțiile acestei specialități, pentru că această profesie nu există în Moldova.

„Doctorul Comercialist” este o figură profesională care activează între agentul economic de o parte și Statul pe de altă parte. Sistemul fiscal și tributar, în genere, în Italia este foarte complicat și de aceea este necesară existența acestei figuri profesionale. Pentru a avea acces la această profesie, este necesar să ai studiile care le-am obținut eu. Pe lângă asta să faci practică într-un birou de Doctori Comercialiști timp de trei ani și pe urmă să susții un examen de stat. Deci eu sunt la jumătate de cale de a obține Doctor Comercialist, adică mai am 18 luni de practică și de studiat în fiecare zi, câte o oră dimineața, înainte de muncă și o ora seara după muncă, indiferent de cât de obosită aș fi… Sper mult că după toate sacrificiile și munca care o depun să ajung la realizarea acestui vis”, povestește ea.

În afară de faptul că face practică și se pregătește de examenul de stat, Elena mai muncește și la Consulatul Moldovei la Bologna.  „Și ca să nu mă plictisesc când îmi mai rămâne ceva timp, am grijă de contabilitate și tot ceea ce ține de administrare într-o firma de a soțului. El foarte des se deplasează pentru serviciu în străinătate și atunci eu fac față tuturor cerințelor”.

„Este obositor tot ceea ce fac, dar este și o plăcere enormă să muncesc zi de zi alături de colegii mei la Consulat. Sunt foarte satisfăcută când seara mă întorc acasă, obosită, dar am învățat ceva nou pe parcursul zilei. Era tocmai ceea ce îmi doream eu de la viață. Cu cât mai greu te realizezi în viață, cu atât plăcerea pentru rezultatele obținute este mai mare”.

Studenți moldoveni în Italia

„Cunosc mulți tineri care au venit în Italia cu familia și au absolvit școala aici. O bună parte din ei continuă sau vor să continue studiile la universitate. Dar acest fapt are două aspecte diferite: pe de o parte sunt bucuroasă și mă mândresc cu tinerii noștri care vor să se realizeze. Însă îmi dau bine seama că acești tineri nu fac parte din acei care se vor întoarcă acasă, în Moldova. Probabilitatea este foarte mare că ei vor rămâne aici, în Europa, după terminarea studiilor și statul nostru încet, încet, își pierde nu numai generația anilor mei, dar și noua generație…”, spune Elena Melnic.

Vise…

„Pe viitor îmi doresc să reușesc să susțin examenul de stat pentru Doctor Comercialist. Un alt vis este să scriu o carte – autobiografia mea în mai multe limbi. Ceea ce se va reuși de acumulat de la vânzarea ei, mi-aș dori să donez orfelinatelor din Moldova”.

Doctoranda care a obținut succes remarcabil la Bologna le spune moldovenilor plecați la muncă în Italia: „Atât moldovenilor care au plecat în străinătate, cât și celor care au rămas acasă, în țară și au îndoieli să ia o decizie importantă, vreau să le aduc aminte că viața este unicul cadou și că uneori este mai bine să riști și să te rătăcești pe o stradă necunoscută, decât să nu te pornești deloc…”, încheie Elena Liuba Melnic-Dosi.

Distribuie articolul: