Dacă aţi privit cel puțin o dată știrile de la Moldova 1, cu siguranţă aţi văzut-o în colţul ecranului, prezentând noutăţile în limbaj mimico-gestual. Deşi înfățișarea ei ne este cunoscută, nu toți îi știu povestea.

Valentina Popescu este doamna care de 46 de ani lucrează în calitate de traducător în limbajul mimico-gestual. A învățat limbajul gesturilor încă din adolescență pentru a putea vorbi cu cei de la muncă. Prima traducere a făcut-o la o secție de poliție, iar în prezent face şi voluntariat în școlile unde învață copii cu deficiențe de auz și vorbire.

De la dorința de a interacționa cu colegii de muncă, la profesia de traducător

Prima întâlnire cu oamenii cu deficiențe de auz și vorbire a avut-o în adolescență, după clasa a 8-a. Valentina se angajase în orașul Bender, pe atunci, la o fabrică care producea uniforme de lucru. Mare i-a fost mirarea să afle că în organizație 75% dintre muncitori erau oameni cu deficiențe de auz și de vorbire. Dorința de a comunica cu ei a determinat-o să le învețe limbajul. A început totul prin gesturi, zâmbete și citit pe buze.

 

 

„Mi-a plăcut limbajul lor. M-a atras bunătatea lor, de aceea și am vrut să le învăț limba. Așa am ajuns să lucrez în calitate de traducător. Am mai multe emoții atunci când discut cu o persoană vorbitoare, decât atunci când vorbesc prin gesturi. Mă simt mai confortabil să mă exprim în limbajul gesturilor”, povestește Valentina.

Opt ani mai târziu, Valentina a mers la Kiev pentru câteva luni pentru a urma cursuri de limbaj mimico-gestual. Apoi, a venit la Chișinău fiind invitată să lucreze în calitate de traducător la Societatea Surzilor din Moldova. Acolo a lucrat până în anul 2006. Între timp, a fost traducător la Școala Nr. 12 din capitală.

Citește și: Rapp tradus în limbajul semnelor! Un celebru rapper finlandez a cântat la Chișinău pentru persoanele cu dizabilitate de auz (Video)

Chiar și acum Valentina face uneori voluntariat la această instituţie de învăţământ. Îi ajută pe profesori să învețe să comunice cu elevii cu deficiențe de auz și vorbire. Acum 12 ani a fost invitată să lucreze la postul public de televiziune în calitate de traducător pentru buletinul de știri, iar acolo activează până în prezent.

 

 

Cunoașterea limbajului mimico-gestual a salvat un om 

Deși comunica prin gesturi, nu avuse ocazia să o facă în public. Dar într-o zi, când lucra la fabrică, unul din colegii ei a ajuns la secția de poliție, fiind acuzat de furt. Pentru că ştia limbajul gesturilor a reuşit să le traducă poliţiştilor cine era vinovat de fapt de furt, iar colegul ei a fost imediat eliberat.

„Nu contează cine a tradus, e bine că a fost cineva care să o facă și care să-l scoată din încurcătură”, spune Valentina.

„Este nevoie de cel puțin un traducător pentru 150 de persoane”

O persoană cu deficiențe de  auz și de vorbire are nevoie mereu de un traducător oriunde ar fi, fie la oficiul poștal, la școală sau la un interviu de angajare.

„Traducător trebuie practic la orice pas. Dacă merge la medic, trebuie să îi explice medicului unde și cum îl doare. La poștă, dacă are probleme sau vrea să trimită vreun colet, la fel, are nevoie de ajutor. Este nevoie de cel puțin un traducător pentru 100-150 de persoane”, a spus Valentina Popescu pentru 60plus.md, Program social „Bun de tot”.

 

 

Potrivit datelor de la Societatea Surzilor din Moldova, în Moldova sunt în jur de 5.000 de persoane cu deficiențe de auz și vorbire, iar traducători licențiați – doar 17.

Chiar și cu deficiențe de auz sau vorbire, oamenii cântă, dansează și scriu poezii

Dacă atunci când vorbești transmiți emoții prin intonația vocii sau intensitatea ei, în limbajul mimico-gestual interpretarea se face dincolo de cuvinte. În funcţie de cum pui accent pe cuvânt, mimici ale feței sau vibrații, poți spune orice, chiar și cânta.

„Când învață vreun cântec, o persoană cu deficienţe de auz şi vorbire învață articulația cântecului fără glas. Oamenii din jur pot să nu-şi dea seama dacă acesta cântă sau vorbește, însă persoanele din comunitate, vor înțelege”, explică Valentina.

Sunt unele cuvinte care, totuși, nu se traduc. În acest caz, ele se pronunță pe fiecare literă în parte – de exemplu, numele de persoane.

 

 

Ca în fiecare limbă, în limbajul gesturilor există și înjurături. „Când făceam primele traduceri, nu-mi permiteam să spun chiar tot ce exprimau cei cu deficiențe de auz și vorbire. Când vorbeam, evitam cuvintele necenzurate”, povestește Valentina.

I-a învățat și pe copiii săi să vorbească câte puțin în limbajul gesturilor. Printre primele lucruri au fost să vorbească rar și clar, așa încât cei cu deficiențe de auz și vorbire care veneau să o caute să poată citi pe buze.

„Am învățat că așa e viața lor și că trebuie să o iau așa cum este. Eu vorbesc cu ei așa cum aș face-o cu oricine, pentru că sunt persoane ca toate persoanele”, spune Valentina.

Dacă sunteți curioși să învățați câte ceva din limbajul mimic-gestual, urmăriţi video-ul de mai jos, unde Valentina Popescu ne arată cum se traduc cele mai frecvente expresii.

Sursa Foto, Video: 60plus.md