A fi actriță în Republica Moldova nu este deloc ușor, crede ea, dar dragostea pentru scenă și pentru frumos a împins-o în lumea teatrului, o lume paralelă și convingătoare pentru Djulieta Gînu. Poate că vreodată va ajunge să regrete pasul sau să-și schimbe decizia, dar până atunci, publicul o va admira în spectacole pe actrița care seamănă atât de bine cu vedeta marelui ecran Natalie Portman. Ceea ce știam despre Djulieta Gînu, dincolo de numele ei (deja teatral!) și asemănarea cu o actriță celebră de la Hollywood, este că tânără actriță și-a propus să demonstreze prin talentul său că viața de artist poate fi și armonioasă. 

Este convinsă că orice vis poate deveni realitate, dacă îți dorești cu adevărat. Chiar numele ei este o parte din istoria teatrului, pentru că piesa „Romeo și Julieta” de William Shakespeare a fost motivul pentru care păriții ei au numit-o așa, iar pe fratele ei mai mic – evident – Romeo.

„Când eram mică și am fost scăldată în apă sfântă, preotul le-a spus părinților mei că numele meu de botez poate fi atât Julieta, cât și Djulieta – ei au ales varianta a doua, probabil că așa le-a plăcut mai mult”, spune Djulieta.

Primii pași spre teatru
Își amintește că în copilărie, se bucura de atenția celor din jur, cărora le plăcea să o asculte cum imită prezentatorii de știri. Aceasta îi ieșea perfect, de aceea toți erau convinși că viitorul ei este la televiziune sau pe scena de teatru.

„Mirosul de scenă l-am simțit încă de mică. Mă urcam, deseori, pe ceva mai înalt ca să fiu auzită de cei mai mari și recitam poezii improvizate sau imitam prezentatorele telejurnalelor. În cercul de prieteni întotdeauna mă deosebeam, nu pentru că eram draguță, ci pentru că natura mi-a dat drept zestre umorul”, spune Djulieta.

Dorința de a ajunge artistă nu a transformat-o niciodată în vis, pentru că avea ferma convingeră că așa și va fi.
„Prima dată am mers la teatru prin clasa a șasea, la piesa „Chirița în provincie”. Sigur că atunci nu prea am înțeles ce înseamnă teatru cu adevărat, dar mi-am dat seama că acolo, pe scenă, a rămas o bucată din mine. Mi-am zis că în viitor neapărat mă voi implica în acest domeniu”, menționează ea.

Faculatea de Jurnalism, o metodă de a face teatru
Deși de la bun început și-a dorit să facă teatru, Djulieta spune că își dădea bine seama de șansele sale minime de viitor aici în țară, ba chiar și părinții erau împotrivă. Astfel, o alternativă a fost Facultatea de Jurnalism, care a și devenit pentru ea puntea spre viața de actriță.

„Când am venit la facultate și am aflat că am șansa de a face arte frumoase, nu vă pot explica cât de fericită eram! Am înțeles că pot să le combin pe astea două, pentru că au atâtea în comun. Desigur că la arte frumoase am ales a face teatru, secția dramaturgie”, povestește Djulieta.

La Facultatea de Arte Frumoase a avut noroc de profesori deosebiți, ca Octavian Grigoriu și Vladimir Cobasnean, care au depistat talentul Djulietei și au contribuit la dezvoltarea acestuia.

Roluri și piese
Primul rol l-a avut în piesa „Visul unchiașului”, de Dostoievki – acesta a și fost biletul de succes al Djulietei. Abordarea din propria perspectivă a rolului a impresionat colectivul teatral, ceea ce i-a făcut să o invite pe tânăra actriță în trupă.

„Cel mai interesant a fost că am fost luată pentru a înlocui o actriță, care plecase din trupă subit, iar spectacolul trebuia jucat peste o zi. Plină de stres, mi-am învățat rolul în 24 de ore și am impresionat colectivul. De atunci, am rămas în spectacol”, adaugă ea.

Acum, Djulieta activează în cadrul studioului Grigore Grigoriu, manifestându-se în același timp și pe scena Facultății de Arte Frumoase. Are în urmă mai multe spectacole, printre care „Ploaie cu soare”, „Articolul 214″ de Cargiale, „Fluturașul” de O. Eisenschitz şi K. V. Zesku și altele.  

Turneul în România și întâlnirea cu dragostea
După un an de teatru, împreună cu trupa de la „Visul unchiașului” a fost invitată la București, pentru a participa la Festivalul de teatru și film studențesc „Hyperion”. Pentru Djulieta Gînu, turneul în România a fost important atât ca o primă experiență a ceea ce înseamnă viață în trupă și prestație scenică, cât și la un nivel mai personal, pentru că anume acolo și-a cunoscut ea iubirea.

„La București am devenit mult mai uniți ca colectiv, de atunci ne leagă frumoasele amintiri bucureștene. Pentru mine, plecarea la București a fost și mai importantă și marcantă, pentru că acolo mi-am întâlnit jumătatea inimii. Persoana care venise recent în colectivul nostru, și care trebuia să mă cucerească în spectacol, m-a cucerit în viață”, completează zâmbind Djulieta.

Aspirații pentru viitor
Despre planurile de viitor nu se încumetă să dea prea multe detalii, pentru că spune că nu-i place să facă prognoze. Așteaptă de la viață noi surprize, ba chiar și greutăți, pe care este sigură că le va depăși cu capul sus.

„Nu-mi place să mă gândesc la viitor”, afirmă Djulieta, „pentru că îmi iubesc și îmi respect prea mult prezentul. Cred doar cu desăvârșire în toate lucrurile pe care le fac cu mare drag.”

Distribuie articolul: