Femeile cu dizabilități, în Republica Moldova, se fac greu auzite. Legile nu se respectă, drepturile li se încalcă, iar societatea încă tolerează acest lucru. Un program implementat la Chișinău care promovează în societate femeile cu nevoi speciale încearcă din toate puterile să înlăture această discriminare. „Avem abilități - dorim posibilități” vine cu mai multe seminare de instruire a unui grup de 40 de femei cu dizabilități, care are scopul de a încuraja implicarea în orice sferă de activitate, unde pot să-și manifeste abilitățile de lider. Pentru îndeplinirea lor, luptă și se dedică total Irina Revin, președintele Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova „Abilități Europene Fără Limite”.

Considerați că persoanele cu dizabilități se confruntă cu o integrare mai dificilă în țara noastră?

Cu regret spun: persoanele cu dizabilități practic nu sunt integrate în societate, sunt marginalizate și ofensate în drepturile fundamentale. Spații publice neaccesibile, stereotipuri profunde care predomină în societate – toate sunt omniprezente. Femeile cu dizabilități sunt discriminate dublu, și ca persoana cu dizabilități, dar și pe criteriul de gen. Aceste femei sunt discriminate și în dreptul lor de a avea un copil, și de a fi antreprenoare sau politician.

Președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități din Moldova

Irina Revin, Președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități din Moldova

Ce măsuri de integrare trebuie să se adopte astfel încât persoanele cu dizabilități să aibă aceleași drepturi și oportunități în toate domeniile societății?

În primul rând, societatea trebuie să înceteze să tolereze încălcarea legilor! Nu există legi importante și mai puțin importante. Toate legile trebuie respectate. În Republica Moldova, persoanelor cu dizabilități sunt garantat protejate prin Constituție, care garantează dreptul la egalitatea tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Deci el trebuie să și asigure condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

 

Există Legea cu privire la asigurarea egalității, dar și prin Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, însă în realitate, aceste legi nu sunt respectate nici măcar de instituțiile statului, cu atât mai puțin de agenții economici. Ca exemplu – nu sunt accesibile Ministerele, CTAS-urile, centrele medicale și instituțiile de învățământ. Nu există nici un organ, la nivel național sau local,  care ar monitoriza implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi sau a legilor RM care apără această categorie de cetățeni. Sunt ferm convinsă că până nu va fi creat un astfel de organ de monitorizare, cu funcții extinse, situația nu se va schimba.

În luna iulie a fost lansat programul „Avem abilități – vrem posibilități” care este constituit din câteva etape. Care este scopul final al programului?

foto program15Avem abilități – dorim posibilități!” este un program de instruire, ce are drept scop consolidarea abilităților și capacităților unui grup de 40 femei cu dizabilități la nivel de comunitate în materie de liderism, egalitate de gen, advocacy, comunicare instituțională, discurs politic, instrumente media pentru promovarea drepturile persoanelor cu dizabilități, comunicarea mass-media, negocierea publică/politică, stabilirea obiectivelor și planificarea acțiunilor etc., dar și promovarea eficientă a priorităților lor în procesul decizional la nivel național și local.

După 26 ani de luptă pentru ca drepturile persoanelor cu dizabilități să fie respectate, dar și pentru ca vocea lor să se facă auzită, suntem ferm convinși că aceasta se va întâmpla doar atunci când persoanele cu nevoi speciale vor fi prezentate la nivelul decizional. Am pus accent, în cadrul acestui program de instruire, pe femei și fete cu dizabilități, deoarece sunt discriminate dublu, dar în același timp sunt mai active pe plan social și nu numai. Ele au abilități, energie și dorință pentru a contribui pe deplin la dezvoltarea economică, socială și politică a Republicii Moldova!

Care este părerea dvs. despre comportamentul altora față de persoanele cu dizabilități?

Există comportament divers: și milă, și ură, și neacceptare, și acceptare, și susținere, și respingere. Problema e că până în prezent, aceste persoane sunt tratate ca ceva ieșit din comun, doar din motiv că sunt prezentate în spațiul public foarte rar pentru că el nu este suficient de accesibil. În Republica Moldova sunt 180 mii de persoane cu dizabilitați. Dacă comparăm după număr, această cifră este egală cu DOUĂ Găgăuzii și Jumătate din Transnistria. Aceste persoane au dreptul de a fi integrate în societate și tratate în mod egal ca orice altă persoană.

foto program19

Sunt create medii adecvate pentru persoanele cu dizabilități, de exemplu în școli, spitale, transport, supermarketuri chiar sau în alte anturaje în care este necesar să vă aflați?

Avem drepturi și posibilități, însă nu are cine să monitorizeze dacă ele sunt respectate. Noi lucrăm cu agenții economici în particular, încercând să-i convingem că respectarea Legii nr. 60 e o obligațiune socială, ce nu poate fi evitată. Doar așa avem rezultate pozitive. Un exemplu concret este colaborarea noastră cu  Hotelul Aria. Este unicul hotel în Republica Moldova, care deține 3 camere total accesibile pentru persoanele cu dizabilități, în care pot fi cazate 9 persoane, diar astfel de strategie e una de lungă durată și e obligațiunea statului să se implice în implementarea legilor, nu doar în elaborarea lor.

irina revin

Cum promovați recrutarea persoanelor cu dizabilități în câmpul muncii?

foto program18Noi promovăm, în primul rând, antreprenoriatul în rândul persoanelor cu dizabilități, ca o oportunitate de auto-angajare, dezvoltare personală și ca o oportunitate de a contribui la dezvoltarea economică a țării. O altă prioritate pentru noi este elaborarea unor modificări legislative, care să prevadă facilitarea angajatorilor persoanelor cu dizabilități, inclusiv fiscale, deoarece, pentru moment, există doar prevederi legislative care obligă angajatorii să asigure locuri de muncă și să angajeze persoane cu diferite tipuri de dizabilități, însă acești angajatori nu se bucură de nici o susținere din partea statului. Acest aspect este unul discriminatoriu, în toate țările dezvoltate astfel de angajatori primesc o asistență din partea statului în crearea condițiilor de acces persoanele cu dizabilități și acoperirea cheltuielilor pentru orele de muncă nelucrate de acestea persoane conform legii.

Subvențiile pe care le oferă statul sunt suficiente pentru ca aceștia să trăiască decent?

NU! Pensia lunară a unor participante la programul de instruire „Avem abilități – vrem posibilități” nu depășește 300 de lei, asta în timp ce coșul minim de consum lunar este de 1523  lei, adică de 5 ori mai mare decât pensia acestor femei și fete. E strigător la cer! Astfel de situație nu poate fi tolerată într-un stat care tinde spre valori europene și integrare în UE.

Într-un final, sunt schimbări spre bine? Reușesc femeile să se facă auzite?

Să sperăm! La finalul programului de instruire „Avem abilități – vrem posibilități”  se va realiza un Forum în cadrul căruia femeile cu dizabilități vor avea un dialog deschis cu reprezentanții Guvernului,  Ministerelor și Parlamentarii. Considerăm că acest dialog va fi un prim pas ca vocea acestor femei să fie auzită, că va fi demonstrată voință politică din partea factorilor de decizie ca problemele acestor femei să fie soluționate.

Autor: Mariana Mereacre, stagiară