A fost dragoste la prima vedere. La început eram un pic speriată, îmi părea prea mare pentru mine. Era atât de zgomotos și imprevizibil. Au urmat multe despărțiri și reveniri. Dar în tot acest timp el mă primea mofturos și încruntat, deși eu veneam plină de dragoste și doar în musafirie. Putea măcar să se prefacă și să-mi arate că îi este dor de mine… Voiam mai mult soare și cer senin… M-am supărat și eu pe el, și mi-am spus că trebuie să-i întorc spatele. Dar îl simțeam atât de al meu și îmi lipsea atât de mult! Oricum, nu puteam renunța la ceea ce am și ce fac, la locul unde sunt, aflat la sute de kilometri de el. Și am făcut un compromis. Voi veni să-l văd doar în week-end.

Voi veni în fiecare sfârșit de săptămână aici și îmi voi rezerva câteva ore ca să le petrecem doar noi, să-i pot admira frumusețea. Iar duminică revin la Chișinău. Îmi este aproape și mi-i bine. Dar încep să simt că nu e suficient. Îl vreau mai mult.

Am învățat să-l iubesc așa cum este, mai ales acum, când plouă și e frig. Deși când e rece afară sunt în depresie și mă încearcă sentimente confuze, știu cu siguranță că nu o să mai pot sta mult timp departe de el. Și nici nu mai pot să mă bucur de el doar în week-end. Cred că îl vreau pentru totdeauna. Deși am văzut atâtea orașe minunate, sunt îndrăgostită doar de el. De București.

Distribuie articolul: