Îl cunoaștem pe Anatol Guzic de pe scena Teatrului Național „Eugene Ionesco”, sau de pe micile ecrane, iar mai nou îl vom cunoaște prin prisma cărților pe care le scrie. L-am provocat pe Anatol la un interviu, ca să aflăm de la el cum poate o singură persoană să reușească în atâtea domenii. Vezi mai jos ce secrete a mărturisit acesta pentru EA.md.

Vezi spectacolele în care îl poți admira pe actor la Teatrului Național „Eugene Ionesco”. Biletele online le poți găsi aici.

Mai întâi de toate, ne-am prorpus să-l analizăm și să-l descoperim din perspectiva actorului. Așa că am început prin a-l întreba cu ce, viața lui – cea de actor, este altfel.

„Este deosebită și diferită din toate punctele de vedere. Mai întâi de toate, un actor trebuie să conștientizeze că toate mecanismele atât cele exterioare cât și cele interioare ale corpului său, sunt instrumentul lui de bază, iar întreținerea lui necesită activitate fizică, de la sport până la dans, de le citirea unei poezii sau proze, până la audierea celor mai neobișnuite piese. Necesită o memorie puternică, o atenție sporită, și o vorbire la cel mai înalt nivel. Un actor trebuie să aibă răbdare, trebuie să fie tolerant și să aibă încredere în partenerii săi de scenă. O altă „armă” extrem de importantă, una din cele mai valoroase pentru actor este capacitatea creativității sale. Cu ajutorul ei, actorul poate transforma orice obiect cu care interacționează, chiar și aerul, în unul de mare valoare, incomparabilă cu aurul sau cele mai grase conturi din bancă, sau orice altă bogăție.”

„Faptul că actorul lucrează la un rol, el se ciocnește cu mai multe provocări: începe să descopere lumi noi, și o face umblând prin beznă, este ca un copil care abia învață să meargă, să vorbească, să descopere lumea, apoi crește treptat, se simte liber, prinde aripi, iar când trece la un alt rol, o ia de la capăt, indiferent de experiența căpătată anterior. Un rol nou, e o lume diferită, iar asta necesită să o iei de la zero de fiecare dată.”

 

„Dacă muncitorii de la fabrică au salopete, păi pentru actori „salopetele” nu sunt costumele personajelor, sau recuzita acestora, ci însuși rolul creat, iar dacă spectacolele se joacă unul după altul, actorul trebuie să aibă și o capacitate de a schimba rapid „salopetele”, și să apară în fața publicului spectator în formă perfectă, total pregătit pentru o aventură ce durează până la două ore, și tot timpul trebuie să fie firesc, adevărat, liber, ușor, să de-a din partea lui, în limita rolului avut, tot ce e mai bun, indiferent dacă în sală este urmărit de doi, trei spectatori”, recunoaște actorul Anatol Guzic.

Actoria i-a plăcut încă de la începuturi, doar că, apoi, s-a înfiripat în ființa lui un soi de… neîncredere, stare pe care de altfel a depășit-o nu de unul singur.

„Dorința de a deveni actor s-a aprins încă din copilărie, pe nesimțite, firesc. Eram împătimit de actorii americani din filmele de acțiune, comedie, de personajele din filmele cu desene animate, și deseori treceam la imitarea lor. Dar o dată cu școala, am început să sufăr de o lipsă de încredere în propria persoană. Aveam avalanșe de emoții când apăream în fața publicului, duse până la frică, abia dacă am reușit o dată sau de două ori să recit o poezie la evenimentele de la școală, iar această umbră m-a pândit mult timp, dar în adâncul sufletului îmi doream să devin actor. Dacă nu ar fi existat oamenii care să mă încurajeze, care să reaprindă încrederea în mine, nu reușeam să ajung pe scenele teatrelor. Le mulțumesc tuturor celor ce au văzut în mine acea scânteie în stare să dea viață unui rol, le mulțumesc că au avut răbdare cu mine atunci când lucrurile nu-mi reușeau, și le mulțumesc pentru nenumăratele șanse de a îndrepta lucrurile și de a le face mai bune și mai creative”, spune actorul.

Apoi, treptat, am dorit să-l descoperim pe Anatol Guzic – cel de la televizor. Iar dacă ar fi să aleagă între actorie și televiziune… ce alegere ar face?

„Pe lângă actorie am gustat din experiența radioului, iar acum activez și în televiziune. Atât în radio cât și în TV, îmi sunt solicitate abilitățile de actor, dar numai câteva dintre ele cum ar fi, vocea, expresia corporală, emoția, cunoștințele în diferite materii. Diferența ar fi intensitatea acestora. Camera sau microfonul, sunt foarte sensibile și atunci când exagerezi cu ceva, nu știi să-ți menții controlul, sau nu știi să-ți potolești emoțiile, atunci ai toate șansele să o dai în bară. Dacă îmi este mai mult sau aproape teatrul ori televiziunea, ar fi o mare greșeală să facă această diferențiere. Actoria te învață să-ți faci munca cinstit într-o metodă cât mai creativă și interesantă, de aceea nu contează de e radio sau TV, trebuie să transmiți emoții și imagini vii capabile să capteze și să țină în priză radioascultătorii sau telespectatorii. Dar după ce vin în teatru de la televiziune, am senzația că revin acasă”, a recunoscut acesta.

Ultima, dar nu mai puțin importantă, este lumea scrisului, care de ceva vreme are un rol aparte în viața lui Anatol. Cum este el, scriitorul?

„Recent am debutat și în lumea scrisului cu romanul „Thanatos: teroarea din spatele culiselor”. Pasiunea pentru scris a apărut încă din timpul anilor de școală. Nu mai țin minte exact care au fost primele mele istorioare înșirate pe hârtie, dar țin minte aprecierea pentru ele din partea unei colege care le-a citit și care mi-a dat aripi. Cu trecerea anilor am început să fiu pasionat de personajele care îmi apăreau în minte, inspirat fiind de filme, cărțile citite, momente personale din viață. Am căutat foarte mult să plasez personajele în situații cât mai complexe în urma cărora să fie nevoite să ia hotărâri cruciale pentru ele care să provoace alte acțiuni ce ar ajuta la escaladarea unei povești captivante și puternice. Am o deosebită plăcere să văd cum imaginea fiecărei scene, atunci când este citită, să fie proiectată în minte asemenea ecranului de la cinematograf, efect pe care am căutat să-l provoc și în romanul „Thanatos: teroarea din spatele culiselor”, pe lângă mesajele și temele pe care le abordez prin povestea scrisă. Totodată urmăresc ca fiecare personaj să aibă o strânsă legătură unul cu altul, chiar dacă la început sunt la o mare depărtare unul de altul, astfel că interacțiunea între ele provocată la un anumit moment, să declanșeze un impact puternic. Sper foarte mult să placă cititorilor acest roman. Cert este că dacă voi mai avea idei, nu le voi lăsa mult să zacă în minte, le voi lăsa să evadeze pe foaie într-o altă poveste capabilă să captiveze cititorul.”

Vezi spectacolele în care îl poți admira pe actor la Teatrului Național „Eugene Ionesco”. Biletele online le poți găsi aici.

Sursa foto: Facebook

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: