Rămâneți naivi, rămâneți flămânzi – așa își încheia Steve Jobs un discurs, în 2005, ținut în fața absolvenților de la Stanford. El povestea cum, datorită mai multor eșecuri, a reușit să creeze Apple-ul, să-l piardă, apoi să revină la compania de unde a fost dat afară; să reziste în fața bolii, care urma să-l doboare în câteva luni, însă el a reușit să mai „fure” de la viață câțiva ani. Și toate astea fiindcă era naiv, era flămând.
Naivii sunt oamenii nebuni (a se citi unici, deosebiți). Naivitate presupune curiozitate. Naivii își pun întrebări, naivii caută, naivii găsesc. Găsesc pentru că, spre deosebire de oamenii „serioși” nu fac un milion de analize, nu se gândesc la ce vor pierde, la ce va spune lumea? Naivii se gândesc doar la ce au de câștigat. Ei sunt un fel de Columb, care și-a propus să ajungă într-un anume loc, dar a ales un drum diferit de ceilalți, ca, în final, să descopere o lume nouă.

Naivii sunt flămânzi, însetați – după locuri și lucruri frumoase, după oameni ieșiți din comun. Naivii sunt niște entuziaști, ei niciodată nu se plictisesc. Viața e prea scurtă și neprevăzută ca să se plictisească. Ei sunt întotdeauna gata să învețe ceva nou – chiar dacă aparent nu le este de folos. Steve Jobs povestea, în același discurs, că, după ce a renunțat la facultate, a ales să meargă la un curs de caligrafie, care pe atunci nu îi era de nici un folos. O făcea doar așa, pentru că i se părea fascinant. Peste zece ani, când a dezvoltat primul Macintosh și-a adus aminte de acele cursuri. Astfel, Mac-ul a fost primul computer care a folosit fonturi.

La Școala de Televiziune, care am făcut-o la București, am avut-o ca trainer pe Teo Trandafir. Ea deseori ne spunea să învățăm lucruri care ni se par extraordinare: „orice învățăm ni se va întoarce de zece ori” – uneori pot fi situații când un cântec, un vers sau un gând dintr-o carte citită, ne pot fi de folos. Ea ne mai spunea că noi trebuie să știm cum să ne construim „bule”, cu care să ne umplem bateriile, ca să avem resurse și să nu ne risipim sentimental. Resursele trebuie să le „furăm” de la alții, de la oamenii frumoși, sau să ni le creăm noi prin lectură, muzică. Noi trebuie să ne asimilăm cu ceea ce e frumos.

Viața nu e frumoasă sau urâtă, noi doar avem suflet frumos sau urât. Totul depinde de filtrul nostru emoţional. Copii întotdeauna râd, sunt bucuroși și se miră, se entuziasmează de orice – pentru că sunt naivi. Pentru că nu își bagă în cap milioane de probleme și griji, așa cum fac maturii și, deseori, nejustificat. Pentru că ei nu știu să se plictisească.

Să rămânem copii, să rămânem naivi, să fim niște călători. Lumea e prea mică, ca să trăim într-un singur loc, viața e prea scurtă ca să ne plictisim.

Distribuie articolul: