Fiind primul editorial, am dorit să-l dedic celor care ne provoacă, celor care pot să numere până la cât vor şi celor care ne admiră. Am generalizat în format A4 o stare expusă de bărbatul de lângă mine. Caut insistent o rochie, una perfectă, aşa cum ne place nouă, bărbaţilor. De vreo 4 ani nu mai văd niciuna, doar fuste sărite de pe amintiri din silicon, gata să-şi repete acţiunile în aceleaşi poziţii. FUSTE care îşi Răspîndesc croiala foarte repede în ultimii ani. Aspect publicat cu bani grei la saloanele din oraş, ţoale care fulgeră prin magazinele din Europa şi bărbaţi care nu le aparţin. Iată ce fuste de colecţii găsesc eu prin oraş.

Ieri, credeam că sunt capabil să încerc o altă combinaţie de stări, aveam chef de o rochie de care să mă îndrăgostesc. Am obosit… de fuste dezbrăcate uşor, vreau rochii cu nasturi nenorociţi care nu se mai termină şi… nu te ascultă!

Vreau femei de care ţi-i dor, dar nu femei care te întîlnesc la colţ de stradă licenţiate în dragoste de o noapte.

Eu caut femeiE. FemeiE care aşează cuvintele cu un rost, scoate feminitatea din oglinda de dimineaţă, înţelege semnificaţia cuvîntului bucătărie în poziţie verticală, nu caută dialecte în gîndurile mele formulate la repezeală şi niciodată nu calculează timpul petrecut cu altele.

Ea ştie că ele există în viaţa fiecarui bărbat, chiar şi în viaţa celui mai îndrăgostit. În viaţa fiecărui bărbat ele există… la repezeală, pînă nu se îndrăgosteşte. Iar în viaţa celui îndrăgostit ele se pun pe silent. Ador acestă funcţie. Dacă vrei ca ea să mai existe, dar să nu o audă altele, o treci pe silent şi rămîi îndrăgostit.

Distracţia principală este momentul cînd realizezi că te faci descoperit. De trei ori am fost descoperit, o dată am fost invitat la un ceai, o dată la o cafea, şi o dată acasă la un ceai şi o cafea. Femeile au nevoie de momentul de glorie cînd descoperă că sunt înlocuite. Le place să deschidă convingător uşa, să se îmbrace frumos, şi să vorbească cu paharele în peretele din dreapta, aruncînd în viitorul scris împreună…

Planul femeii se face şi mai previzibil atunci cînd ea este perfect îndrăgostită. O doare şi din acest motiv strigă. Organizează răzbunări pe strada ei şi cauta şanse de a-l înlocui în inimă. Oare nu poţi aştepta ceva timp pînă bărbatul pe care îl iubeşti să aducă o claritate în relaţie?

Nu poate…Ea lasă inima întredeschisă şi îşi shimbă ţinuta, alegînd o fustă mai scurtă. Credeţi că bărbatul se ţine departe de inimă dacă a greşit? Nu, el trebuie cercetat şi încălzit în sincerităţi şi dorinţe. Nu menţionez că trebuie să ne iertaţi imediat, pierdeţi acel farmec… dacă o veţi face. Dar încercaţi în acel răstimp să nu greşiţi, ieşind în oraş în fusta aia scurtă şi nenorocită.

Util pentru mine ar fi acum, bărbat cu simpatie împrumutată, să renunţ la căutat. Să renunţ la perfecţiune şi la posesiune. Să fiu printe femei care există şi se rotesc în jurul vieţii mele. Din voinţă proprie nu mai caut femei deosebite, cu exces de rafinament ca să-i ajungă pe mulţi ani înainte. Caut femeia din jurul meu, o făptură generoasă cu care pot împărtaşi gînduri şi amintiri noi.

Nu vreau femei perfecte, fiindcă nu există. Ele toate gîndesc la fel şi toate se regăsesc într-o suferinţă. De altfel, şi bărbaţii… sunt îngrozitor de confuzi, îndeosebi cei care nu joacă şah…”

Distribuie articolul: