De fiecare dată cînd întîlnim o femeie de care imediat te îndrăgosteşti, ne framîntă aceeaşi întrebare. Cine sunt bărbaţii care i-au aparţinut. Alături de care bărbaţi a mers pe tocuri rezonabile şi foarte comode. Alături de care „Dumneavoastră” a fost o femeie exemplară care şi-a încasat drepturi destul de bogate dupa prima ei desparţire. O femeie rămîne doar cu un singur barbat, alta corectează cu roşu certificatul de căsătorie şi pleacă în sfirsit la altul. Iar o altă parte dintre femei înca nuştiu , cel puţin, cum le va fi viaţa alături de acel barbat ales. Toate începuturile sunt frumoase… Secretul creaţiei feminine se ascunde dupa un joc nevoit să aducă compromis în orice acţiune. Fie muncă sau iubire. În concluzie, femeia îşi numară realizările ei printre bărbaţi. Cît de puternică nu ar fi fraza pe care toate o folosesc, că femeia în primul rînd le realizează pe toate de dragul ei, adevărul este altul. Ea îşi „există” realizările de dragul aprecierii printre bărbaţi. Fiindcă viaţa a gîndit o luptă între bărbat şi femeie. Nu pentru a ne demonstra cine este mai puternic, dar pentru a ne aprecia şi admira, să presupunem. Ne place cînd barbaţii cred lucruri frumose despre noi. De altfel şi bărbaţilor le place acest lucru. E şi firesc să existe o complezenţă sinceră între noi.

Anume această complezenţă firească deranjează unele femei care nu se pomenesc în evidenţă. În astfel de situaţii altele ar număra doar pînă la trei, amintindu-le acestora ordinea în care s-au aşezat mesele. De la 1 la 15. De la masa 15 nu se vede prea bine, anume acolo s-au şi furnicarit aceste femei de diferite cariere. Tocmai ele şi fac zvonuri, invidie, divorţuri. Femeile de la masa 15. Sunt nişte femei din generaţia în care eu aveam deja 12, cu o frumuseţe comună, eschive şi nocturne. Femei care complică legăturile altora, fiindcă le deranjează felul în care viaţa aşează unele destine de la mesele vecine. Femei care nu au nevoie decît de cîteva indicii că să înceapă inofensiv zvonul…

Ceea ce priveşte felul în care femeia se apropie de realizări, este discutabil. Unele metode deranjează prea tare înţelepciunea mea. Nu prea înţeleg cum poţi să te simţi expresivă cînd ai felurit multe atitudini discutabile. Îmi place cînd toate elementele unui puzzle se aşează foarte uşor în schemă , dar nu forţat, ca sa-ţi dai seama spre final că acel comportament nu-şi are locul anume acolo.

Nu nascocţi atitudini în care vă simţiţi prost. Fiţi frumoase alături de realizări proprii. Voila!

Distribuie articolul: