Și iar a venit Postul Mare, și iar prietenii mă întreabă: „Dar cum stai tu fără carne de mai bine de 12 ani? Ce mănânci? Ce gătești zi de zi? Fără să fie plicticos. Să fie gustos și sățios…” Apoi, dragii mei, să știti că mai sunt zile între zile și mâncăruri între mâncăruri, însă de regulă gătesc din plăcere, cu interes față de ingredientele pe care le am și în unison cu anotimpul de afară…
E primăvară devreme, și chiar dacă suntem mai optimiști că iată-iată nici vara nu-i departe, cu abundența sa gastronomică, totuși luna martie este una dintre cele mai sărace luni ale anului. Legume noi încă nu avem (soțul meu, legumicultor, abia alege soiurile preferate), iar stocurile de anul trecut se cam răresc.

Și dacă există o legumă în această perioadă care să ne bucure privirea prin culori aprinse, să ne alinte senzațiile de gust cu o aromă suplă și bogată, să ne satisfacă și necesitățile nutritive cu vitamine și microelemente, apoi acela trebuie să fie Dovleacul!

Scriu acum nu despre bostanul din care se fac maximum niste vărzare acolo. Scriu despre dovleacul de iarnă – o legumă din aceeași familie cu umilul bostan, însă mult mai versatil, mai gustos și mai divers ca forme, culori și arome.

Dovleacul de iarnă este și nu este în Moldova. Îl cultivă fazendarii și grădinarii amatori, din semințe transmise unul altuia „prin secret” și este folosit în familiile lor. Ion Ciocan, de la Asociația Fazendarilor și Grădinarilor amatori „Demetra” este probabil unicul din Moldova, care cultivă dovleac de iarnă în cantități comerciale și care a înțeles deja ce „potențial economic” are această legumă, mai ales in Post. O legumă de altfel foarte ușor de crescut, nepretențioasă și extrem de nutritivă.

În Europa se cultivă zeci de soiuri de dovleac, care mai mai de care. Consumatorul occidental a descoperit deja meritele dovleacului, mai ales după ce faimoșii bucătari italieni au tradus cărțile lor de rețete și toată lumea a învățat cum să-i gătești simplu, repede și gustos.

La ferma noastră, aici în Marea Britanie, am început să „împingem” dovleacul clienților noștri cu vreo 15 ani în urmă. Pe atunci, vindeam dovlecii împreună cu rețete, ca să ajutăm gospodinele să se descurce cu această legumă-suvenir. Acum, cultivăm peste 7-10 feluri de dovleac în fiecare an. Păstrându-l cu grijă peste iarnă, ajungem până în lunile mai-iunie și tot mai vindem. În Moldova clima e mai uscată, adica și mai favorabilă pentru dovleac. De asta, sunt sigură că cei care vor încerca să cultive această legumă-minune și o vor propune gospodinelor ingenioase, vor avea parte de clienți care vor reveni, iar și iar.

Mai ales că anul 2012 a fost declarat de către mișcarea Slow Food Chișinău „Anul Dovleacului”, iar sus-numitul Ion Ciocan a comandat vreo 5 soiuri de dovleac pentru toate gusturile și buzunarele, să le crească și să le vândă la toamnă la „Festivalul Dovleacului” din luna octombrie. A propos, în prezent puteți găsi dovleac de iarnă la piața sau în supermaketuri.

Așadar, ce facem cu acest dovleac în Postul Mare? Ce dorim! Salate, supe, pizza, tocane înăbușite, garnituri la cuptor, sosuri, pilafuri, plăcinte și, bineînțeles, deserturi.

  • Pentru salate, dovleacul poate fi dat prin răzătoare crud și amestecat cu alte legume (morcov, sfeclă, ridiche de toamnă), cu foi de salată, semințe prăjite, etc. Mai nou, dovleacul se taie felii, se unge cu un sos de ulei, oțet și condimente și se coace la rolă 15 minute. Dupa ce s-a răcit, se adaugă în salate verzi, cu crutoane și semințe prăjite.
  • În supe dovleacul se folosește împreună cu cartofi și ceapă, totul fiert într-un bulion vegetal sau în suc de roșii. Fiertura se amestecă într-un blender pentru a-i da o consistență de cremă, se condimentează după gust și se servește cu verdețurile preferate.
  • Pizza de dovleac e o descoperire a mea mai recentă. Peste sosul de roșii se aranjează cubulețele de dovleac copt și felii de ciuperci, se presoară cu fire de cimbrișor sau sovârv (oregano), piper negru și câteva picături de ulei și se dă la cuptor. Dacă doriți, puteți încerca și cu fărâmituri de cașcaval vegetal.
  • Tocana este mancarea tradițională de iarnă, când se servesc toate legumele preferate, tăiate mărunt și înăbușite în cratițe speciale, cu fundul gros. Dovleacul conferă acestor bucate o culoare vie, dar și un gust catifelat. Nu uitați niște usturoi și piper negru înainte de a pune bucatele la foc și veți avea parte de o mâncare atât de bogată în arome și senzații, încât nu veți mai dori să treacă Postul Mare!
  • Cam aceleași legume (cartofi, morcov, napi, ceapa, usturoi, dovleac) pot fi gătite și în bucați mari, bine marinate într-un sos de ulei preferat, oțet balsamic, sos de soia, usturoi pisat, miere și piper negru (totul după gust) apoi aranjate într-un singur strat pe o tavă și gătite în cuptor până când legumele se acoperă cu o crustă caramelizată. Așa o garnitură o serviți cu orice alte bucate preferate.
  • De dovleac umplut nici nu mai zic! Este o soluție perfectă pentru o zi mai deosebită în perioada de post. Se pregătește umplutura ca pentru sarmalele de post, la care adăugați și niște ciuperci dacă doriți, și se fierbe timp de 10 min în apă cu sare sau bulion vegetal, pentru ca orezul să se umfle un pic. Cu acest amestec se umplu niște dovlecei mai mici, se acoperă cu propriile căpăcele și se coc timp de 40-50 min, până când vârful cuțitului pătrunde ușor prin miezul dovleacului. Se consumă ca un tot întreg, inclusiv miezul, dar și coaja dovleacului, care este bogată în nutrienți.
  • Uitați de plăcintele-vărzări și experimentați amestecând cubulețele de dovleac cu rotile de praz, ceapă, bucățele de cașcaval vegetal, bucățele de cartofi sau alte legume. Înveliți amestecul în aluatul preferat (fie foietaj, fie pentru plăcinte), ungeți plăcinta pe deasupra cu un pic de ulei și dați-o la cuptor pe 30-40 minute, până se aurește la suprafață.
  • Pentru a prepara un sos extraordinar din dovleac, se prăjește ceapa cu o țelină mărunțită și cu dovleacul tăiat cubulețe, până când dovleacul se înmoaie. În acest amestec de adaugă roșii conservate în suc propriu, sare, piper și totul se gătește la foc mic până când tomatele s-au fărâmat complet, formând un sos dens și aromat. Serviți acest sos cu orice formă de pastă doriți. După gust, puteți folosi și puțin cașcaval vegetal.

Poftă bună!

ps: Pentru alte rețete sănătoase , așteptați alături de noi cartea Tamarei Șchiopu, „Secretele Dovleacului”, care va fi publicată în toamna 2012.

Distribuie articolul: