Ana Maria Cojocaru este o bucătăreasă desăvârșită și proprietara unui magazin cu decor pentru casă. Banalele ochiuri de ouă arată ca o operă de artă în farfuriile ei. Tacâmurile și bucatele pregătite de ea au povești uimitoare. Deși nu are studii în arta culinară se descurcă de minune la gătit și petrece uneori nopți întregi în bucătărie. De la ea aflu că există rețete lungi de 10 pagini și că pregătirea unui fel de mâncare poate dura 8 ore!

Te naști bucătar bun sau devii? Cum e în cazul tău? Când ai intrat prima dată în viața ta în bucătărie? Când ai înțeles că te descurci bine și că poți găti ceva mai mult decât ouă sau cartofi prăjiți.

„Eu cred că noi, oamenii, putem învăța orice în lume, dacă ne dorim asta cu adevărat sau cum se mai spune pentru succes se cere 99%  muncă și 1% de talent. Cât despre mine, eu am avut norocul să mă descurc bine la bucătărie de pe la vreo 13-14 ani. Găteam pizza, tiramisu….Cam acesta a fost debutul. Adevărul e că în familia mea toți gătesc bine, cred că am moștenit genele.”

Untitled_design-5

Ai grijă ca mâncarea să fie gustoasă, dar și să arate bine. Acorzi atenție maximă tacâmurilor, farfuriilor, vaselor, etc. Cât de scumpă sunt tacâmurile tale și care e țara lor de origine?

„Când eram la liceu, mai făceam și școala de arte plastice. Am studiat acolo 4 ani, probabil de aici și vine atenția la compoziția din farfurie. Deocamdată nu am veselă suficientă pentru a îndeplini poftele mele întrucât actuală mea bucătărie este foarte limitată în spațiu, sper că în următoarea locuința voi avea seturi de sezon, unul de iarnă, altul de sărbătorile pascale, unul de fiecare zi și eventual unul festiv. Farfuriile pe care le am azi sunt din Italia, Turcia, Anglia, Marea Britanie, Japonia și China.”

Atunci când oamenii călătoresc iau cu ei acasă pentru cei dragi băuturi și magneți. Tu?

„Eu cumpăr ceaiuri, cașcavaluri, dulciuri locale, vin. S-a întâmplat să zbor cu rozmarin în ghiveci și frunze de dafin.”

DSC_4517Care e cea mai prețioasă găselniță a ta? Aici mă refer la „suvenirurile” pe care le-ai adus din țările străine?

„O carte despre ceremonia clasică de ceai în Anglia și despre cum s-a dezvoltat această cultură la ei.”

De ce petreci nopțile în bucătărie? Ce faci acolo? Magie? Elixiruri?

„Când sunt foarte încărcată emoțional cu griji și gânduri, eu mă retrag în bucătărie și gătesc până nu mă mai țin picioarele, acolo eu mă deconectez, stau cu cărțile de rețete, urmez pașii, tai, miros, gust și totul trece. Aceleași senzații le am de la pictură. Nu o dată am stat până la trei, patru noaptea în bucătărie.”

1-80

Ce poți găti? Care e cel mai sofisticat fel de mâncare?

„Dacă sunt la îndemână ingredientele necesare și rețeta scrisă detaliat se poate descurca oricine. Rețetele complicate sunt de fapt cele care presupun tare multe etape și atunci ar putea da bătăi de cap. Spre exemplu am cărți de gătit unde o rețetă poate ajunge la 10 pagini. Dacă e să vorbim despre rețete migăloase atunci e Boeuf Borgnion, File de Boeuf en Croute cu sos (sosul a fost gătit vreo 8 ore), File de Poisson Poches au Vin Blanc, Croissante, Dolma armenească, Dimleama și Samsa uzbecă, Pui Tikka Masala indian și altele.”

Oamenii de regulă sunt ocupați cu munca și familia, deci nu atrag mare atenție compoziției din farfurie. Uneori pun și tigaia cu cartofii prăjiți în mijlocul mesei. Tu, după toate aparențele, transformi chiar și cel mai obișnuit mic dejun într-un episod demn de filmat sau cel puțin de fotografiat. Ce ritualuri respecți? De exemplu, ce ceaiuri bei și cum le servești? Ai un algoritm, există un ritual? Cât te reții la masă? Mănânci în pripă sau dimpotrivă, încet, ca să savurezi din plin fiecare ingredient?

„Dejunul este cea mai importantă masă și cel mai des savurat acasă. Aranjatul în farfurii vine natural, fără nici un efort, eu savurez procesul de preparare și hrana. Sunt sigură că după cum oamenii aranjează mâncarea în farfurie îi poți vedea atitudinea față de viață. E ca în caligrafie, poți citi caracterul omului după scris. Pentru mine esteticul este ca oxigenul, foarte important, eu mă străduiesc oriunde merg să creez confort vizual, în special asta ține și de afacere. În weekend, dacă e brunch putem petrece la masă și 2 ore, ca să mai povestim, să râdem. În zilele obișnuite, mă rețin vreo 20 minute la masă.”

IMG_0197

Ce crezi despre bucătăria moldovenească? Apropo, ea există de fapt? Plăcinte au și românii. Sarmalele le găsim și la ruși. Mămăliga, este cunoscută și în Spania drept „palenta”. Îți place bucătăria considerată tradițională moldovenească?

„Anul trecut am citit o carte despre originile bucătăriei românești, autorul căreia este un istoric și a povestit despre influențele turcești și ale Imperiului Austro-Ungar. În acea carte mai erau paragrafe din scrisorile lui Carol I și ale cronicilor de atunci care descriau ce mâncare se găsea la ospățurile regale și la masa țăranilor. Asta e unica lucrare serioasă prin care am avut ocazia să mă documentez cu referire la bucătăria românească, prin urmare și a noastră. Reieșind din cele scrise, noi nu avem bucătărie. Sarmalele au origine turcească și se numesc “sarma” la turci. Avem influențe, la noi în țară mai sunt și multe influențe sovietice. Bucătăria noastră îmi place întrucât o asociez cu copilăria mea, o respect ca și parte a istoriei.”

13170084_606775616154814_1762367806_o

Vino cu niște urări pentru toți gurmanzii, ce să descopere? Unde? Cum? Apropo, ai niște poze superbe la tine pe blog, pe măsura rețetelor. Cine e fotograful? Filmezi procesul de gătit?

„Le urez tuturor gurmanzilor să aibă cât mai multe experiențe culinare fericite și plăcute, să experimenteze cât mai mult inspirându-se în primul rând din cărți și surse verificate. Performanțele în bucătărie sunt un exercițiu foarte bun: antrenează atenția, răbdarea, creativitatea și exactitatea. Pe blog sunt în mare parte fotografiile mele, la proiectul video avem o echipă de filmare. Pe blog împărtășesc rețetele din biblioteca mea, îndrăgite de mine.”

Aici găsiți blogul Anei Maria: blogs/anne-marie-cuisine