Sătenii și autoritățile privesc cu scepticism proiectul Vioricăi Păşcăneanu. De ce? Pentru că îl consideră, pe alocuri, prea ambițios sau chiar utopic. Totuși, Viorica e hotărîtă să nu renunțe și speră să construiască o fermă de tip european în satul Nemțeni. Mult visata ferma din Nemțeni
Viorica Păşcăneanu aleargă de un an şi jumătate prin instanţe, pregăteşte documente şi speră ca în sfârşit să i se aprobe proiectul fermei pe care vrea să o deschidă la Nemțeni. «Vreau să cresc vaci într-o fermă şi să instalez un pasteurizator care să produca lapte şi chefir. Ideea să construiesc ferma a venit când eram în Olanda. Eu şi prietenul meu olandez locuiam într-un sat şi acolo sunt foarte multe ferme. Într-o zi, el îmi spune: tu în Moldova ai pământ, de ce să nu construieşti o fermă?»

Ideea a prins foc, mai ales că, înainte, Viorica cumpărase pământ şi a plantat o livadă de nuci: «niciodată n-am pretins la o viaţă luxuoasă, dar am încercat să investesc banii în ceva. Aşa am cumpărat 40 de ha de pământ şi am sădit nuci. Chiar mă gândeam că, peste ani, această livadă îmi va asigura pensia». Ca să pună pe roate afacerea, Viorica s-a întors din Olanda în satul de baştină al buneilor, la Obileni, şi a pornit proiectul fermei în satul vecin – la Nemțeni.

Birocraţia în stil moldovenesc
Spre nefericirea Vioricăi Păşcăneanu, birocraţia îi pune beţe în roate: «chiar acum lucrez asupra proiectului, dar totul merge foarte greu. În loc să simplifice procedurile și să susțină întreprizătorii, căci, în esență, la fermă vor lucra sătenii și o parte din ei nu vor mai fi nevoiți să plece peste hotare, autorităţile se uită cu rezervă la ideea mea. Îmi repetă că oricum voi lucra în stil moldovenesc, cu standardele rămase înca de pe timpul URSS». Cu toate acestea, Viorica perseverează şi spune că nu se va da bătuta: «dacă tot am început, nu pot să dau înapoi».

Testul englez
Când spune că nu va renunţa la afacerea ei din Moldova, Viorica e hotărîtă şi, mai ales, credibilă. Soarta a pus-o deseori la încercare. Bunoară, la 23 de ani, a plecat în Marea Britanie şi peste doi ani şi-a deschis o afacere. «Am venit în Anglia, dupa ce, la Chişinău, l-am cunoscut pe viitorul meu soţ. Am plecat împreună, dar peste 2 ani am divorţat. Tot timpul cât am stat în Anglia am lucrat. Chiar din prima săptămână m-am angajat. La început eram chelneriţă, apoi am instalat computere, iar un an am lucrat croitoreasă într-un magazin de rochii de mireasă».

Magazin online şi vânzări pe eBay

De fapt, cusutul este marea pasiunea a Vioricăi, dar acum, când vorbeşte despre asta o dau lacrimile: «de la 6 ani mă ţin minte cu ac şi aţă în mână, iar acum nu pot coase deloc, mă dor mâinile. Dupa ce am lucrat la magazinul pentru mirese, am început să cos singură, acasă, rochii şi corsete. Era o mică afacere, am pus anunţ pe Yellow Pages (Pagini aurii), mi-am deschis un magazin online şi vindeam hainele pe eBay. Aşa am lucrat aproape 8 ani, aveam foarte multe cliente. Am făcut rochii până şi pentru o femeie din Statele Unite, care m-a găsit pe internet». Viorica recunoaşte că cele mai multe dintre cliente veneau la ea după calitate: «am pus preţuri nici prea scumpe şi nici prea ieftine, însă toţi care veneau la mine ştiau cum lucrez şi aveau încredere în ceea ce fac».
Totuşi, oboseala de peste ani şi munca până la epuizare şi-au spus cuvântul: «venise un timp când nu puteam să ţin un pahar cu apă în mână, nu puteam să conduc maşina, nu puteam să fac nimic. Atunci a trebuit să-mi închid afacerea».

Olanda
După ce şi-a închis afacerea, Viorica Păşcăneanu a plecat în Olanda, la cel care astăzi o încurajează să construiască ferma din Nemţeni. S-au cunoscut în Marea Britanie, în timpul unei expoziţii de iahturi. De acolo au legat o prietenie care, ulterior, a evoluat într-o relaţie. Viorica recunoaște, cu greu s-a despărţit de Anglia, ţara în care se simţea ca acasă, în care avea prieteni şi cunoscuţi, dar totuşi a plecat.

Geografia destinului
Un calcul simplu arată că o jumătate din viaţă Viorica şi-a petrecut-o în Georgia, o treime – în Marea Britanie, iar restul anilor se împart între Olanda şi Moldova. «Când aveam un an, părinţii mei s-au mutat cu traiul în oraşul Batumi în Georgia, deci copilăria mi-am petrecut-o pe malul Mării Negre. La 17 ani am revenit în Moldova, iar peste câţiva ani am plecat în Anglia şi am locuit acolo zece ani. Acum fac naveta Moldova – Olanda». Deşi, îi mai scapă uneori câte un englezism, când pleacă la prietenul ei în Olanda se străduie să înveţe olandeza, iar când revine acasă la Obileni toate gândurile şi eforturile le îndreaptă către viitoarea ei ferma.

Distribuie articolul: