De Paști, vei merge să-ți vezi părinții, rudele, vei ciocni ouă și vei discuta despre tot și despre toate cu cei dragi. Veți sta împreună, însă, cât de bine știți să „stați împreună”.

Sanda Diviricean a scris cuvinte de preț pe blogul său Sanda.life în ajun de pe Paști, care ne va ajuta să înțelegem mai bine valoarea acestei sărbători.

Cea mai colorată și cea mai frumos mirositoare sărbătoare. Cu ouă și cozonac, cu lalele, cu bucate alese pe masă, cu cei mai apropiați oameni în jurul mesei. Eu am numit-o sărbătoare-adunătoare. Toți se adună de dimineață acasă la părinți, finii își vizitează nașii, nepoții bunicii, prietenii. Ne adunăm în grupuri, mai mici sau mai mari, stăm împreună, ieșim împreună, pentru că vrem să fim împrună. Ne dorim asta. Ne iubim apropiații, le dorim binele.

Aproape că avem un tablou idilic, la prima vedere. Întrebarea este: știm noi să fim împreună, să stăm împreună de sărbători? Sau uneori ne fură discuțiile „veninoase”, bârfele despre vecinii care și-au mai construit sau demolat ceva, despre politică, ne amărâm, ne indignăm, ne îngrijorăm. După ce terminăm cu asta, de multe ori apare și tradiționalul „băgat în viața personală” a unora dintre cei aflați la masă, tachinări, care uneori ating limita jignirii sau chiar o depășesc, punându-i într-o situație delicată față de cei prezenți. De ce îi atacăm pe cei care ne sunt dragi, de ce îi facem să se simtă neplăcut și o facem public, de ce uneori nu putem să fim împreună și doar să ne bucurăm unii de alții, să trăim aceste sărbători în familie și să nu aducem lucrurile exterioare înăuntru? Despre toate acestea, dar și despre ce se ascunde în spatele dorinței inconștiente de a-i produce durere unui om apropiat, o să scriu un text separat. E o problemă complexă și merită o abordare mai consistentă.

Citește continuarea pe  Sanda.life.

Distribuie articolul: