Bloggerița Ioana a vorbit pe blogul său, Prințesa Urbană despre motivul pentru care copii nu preferă să mănânce la grădiniță. Nu sunt de vină alimentele, răspunsul e altul.

Acum o lună am stat câteva zile cu Sofia la grădiniță, s-o ajut să se acomodeze cât mai lin. O ajutam să se dezbrace, nu se simte confortabil să fie atinsă de persoane străine, intram cu ea în cabinetul asistentei, care o verifica de semne de boală, apoi o conduceam în sala de joacă și apoi mă instalam pe hol, cu laptopul în brațe. Ea venea din când în când să vadă dacă mai sunt acolo, uneori mă îmbrățișa, alteori îmi arăta ce a desenat. În prima zi a venit după mine de 50 de ori, dacă nu chiar mai mult. A doua zi, de opt ori. A treia zi am plecat o jumătate de oră, să-mi iau ceva de mâncare, nu a venit să mă caute. I-am explicat mereu, acasă, acolo, pe drum, că în curând n-o să mai stau pe hol, că o s-o aduc, o să o las la joacă și mă întorc după ea după ce mănâncă de prânz, că am treburi de rezolvat, că aici la grădiniță copiii stau fără părinți, că e ca un fel de serviciu al copilașilor pentru când mama și tata merg la birou.

Stând acolo pe holuri și mergând uneori cu ea la baie sau în sala de mese, am observat o mulțime de lucruri despre copii, educatoare, mâncare, interacțiune, socializarea cu copiii mici.

Azi o să scriu, din nou, puțin despre mâncare, stârnită cumva și de multe discuții la care am asistat în ultima vreme pe tema: Iau copilul mort de foame de la grădiniță, de ce oare, că pe camere văd că mănâncă și educatoarea îmi scrie în raport că a mâncat cât de cât, dar seara acasă mănâncă de rupe. Iată ce am observat eu în aceste câteva zile de stat în grădiniță: copiii nu mănâncă. Indiferent ce au în farfurie, mănâncă cel mult o treime din porțiile care mie mi se par oricum mici. Stau de vorbă, se joacă, mai scobesc cu furculița în farfurie, apoi spun că nu le place și gata. Educatoarele și îngrijitoarele merg pe la fiecare îi invită să mai mănânce, unii mai iau o îmbucătura, și gata.

La micul dejun li se dă iaurt sau lapte cu cereale ori ou copt cu castravete și pâine cu unt, sau pastă de măsline cu pate de casă și ardei verde, alteori pâine cu cremă de brânză, jumătate de ou fiert și ardei sau roșii, plus ceai îndulcit cu (multă) miere. Nici un copil nu mănâncă altceva în afară de pâinea cu gem, eventual și puțin ardei sau castravete. Din lapte sau iaurt pescuiesc cerealele (care sunt groaznic de dulci) și atât.

La prânz au supă sau ciorbă și felul doi. Sunt foarte bune, am gustat de fiecare dată din farfuria Sofiei (la invitația ei, în general regula noastră este să nu mănânce nimic înainte să mă întrebe și să mă lase să gust eu prima). Copiii nu mănâncă. Se linciuresc de trei ori în ciorbă, apoi spune unul că nu-i place și gata, nu se mai atinge nici unul de ea. Din felul doi mai culeg trei felii de ardei sau o bucată de roșie și gata. Farfuriile arată la final aproape ca la început. Nu e mâncarea de vină, vă asigur.

Sofia rupe. Se uită educatoarele la ea ca la avioane. Mănâncă și oul și brînza și legumele, bea ceaiul, devorează ciorba și carnea din tocănițe. Sigur, dacă nu îi place un anumit gust, refuză, dar în majoritatea cazurilor lasă farfuriile goale.

Mi-a spus și ea în a doua zi de grădi că e uimită că toți copiii mănâncă așa, cu vorbituri. Și că de fapt ei nu prea mănâncă și ea nu pricepe de ce, că mâncarea e bună și e păcat de ea.

Uneori, la finalul mesei, copiii primesc o jumătate de felie de pâine, nu știu de ce, probabil ca să nu se culce cu burta goală. Unii copii nu mănâncă nimic din felul doi în aşteptarea feliei de pîine. Sigur, se poate trăi doar cu pîine, dar aşa vrem să traiască puii noştri? Ce vitamine, minerale, grăsimi sănătoase, de care are atâta nevoie creierul lor care acum creşte cu o viteză uimitoare, există în pâine? Mai nici de unele, din păcate.

M-am gândit mult la copilașii de la grădi și la uimirea (destul de probabilă) a părinților în fața poftei de mâncare pe care o au micuții lor acasă la cină. De ce cred eu că cei mici nu mănâncă la grădi?

Întâi de toate, cred că ei cer de mâncare seara din cauza gustării dulci de la ora 4, care este nelipsită. Am mai scris eu despre asta. Că e plăcintă cu brânză, negresă, chec, clătite, după somn copiii primesc o gustare dulce. Le crește glicemia, deh, mult zahăr, apoi zbang, pancreasul secretă insulină, că asta e meseria lui, glicemia cade la pământ. Când vine mami sau tati să ia copilul, acesta e fie cu glicemia sus, energic și fericit, dar în drum spre casă, după ce insulina și va face treaba, devine pleoștit și flămînd, fie direct cu glicemia scăzută, moale și înfometat.

Lăsând la o parte gustarea dulce, cred că motivul pentru care copiii nu mănâncă la grădi este format dintr-o combinație nefericită de obiceiuri alimentare proaste (vina părinților), gust alterat al copiilor (iar vina părinților) și lipsa de disciplină în timpul mesei (vina părinților, dar și a personalului grădiniței). Sigur, există și copii care nu iubesc mâncarea, e în genele lor și aici nu prea ai ce face, dar mi-e greu să cred că aici la grădinița asta 14 din 15 copii au gene din astea, ne-mâncăcioase. Cred că sunt șanse mari ca acești copii să fie învățați cu multă pâine, dulciuri, prăjeli, au gustul alterat din primii ani de viață și pur și simplu nu li se mai pare gustos nimic din ce nu are zahăr, monoglutamat, ulei, condimente chimice.

În plus, le lipsește rutina meselor, disciplina, bucuria de a mânca pur și simplu. Ei la masă vorbesc, se joacă, se ridică de pe scaune. Din punctul meu de vedere, masa ar trebui să fie un moment aparte, cu regulile lui. Sigur că putem vorbi, povesti, dar ne așezăm la masă ca să mâncăm înainte de orice, nu alergăm în jurul mesei, nu țipăm, nu ne uităm la TV, nu colorăm. Suntem atenți la mâncare, o savurăm, așa învață copiii să se bucure de gustul unei legume, de textura unui sos. Le puteți explica celor mici cum se face mîncarea, de ce sunt importante ingredientele, ce aduce bun fiecare în corpul lui micuț, cum are nevoie și de carne, și de fructe, și de lapte. Pentru copii sunt interesanți de toate informațiile noi, indiferent de subiect, iar dacă reușiți să le împachetați frumos, dacă pregătiți mâncarea împreună, dacă le oferiți în voi înșivă un model bun de urmat, sunt șanse mari ca cel mic să iubească mâncarea.

Faceți un eveniment din mesele în familie. Gătiți împreună cu cel mic. Stați împreună la masă, povestiți, mâncați pe îndelete. Copiii pot fi învățați să iubească mâncarea de mici, dar trebuie să faceți și voi un efort, să evitați gusturile artificiale în dieta lui. Există multe jucării cu legume, fructe, ingrediente pentru bucătărie și ustensile. I le puteți prezenta de când puiul e mic, să învețe ce sunt, la ce și cât sunt de bune toate. Amânați introducerea gusturilor chimicalizate cât mai mult, nu pierde nimic puiul dacă află ce sunt sucul și napolitana la cinci ani.

Eu cred că e foarte important un start bun în zona asta. Obiceiurile alimentare proaste sunt un motiv important pentru boli grave la maturitate, probleme cu greutatea, stima de sine, gestionarea emoțiilor și așa mai departe.

Degeaba încearcă educatoarele să convingă copilul să mănânce câtă vreme copilul nu știe să mănâncă. Va ciuguli ceva cât să nu moară de foame, dar nu se va alimenta corect, echilibrat, sănătos. Dacă el a crescut fugărit cu mâncarea prin casă, hrănit la TV, cu un pufuleț într-o mînă și un Barni în cealaltă, cum să aprecieze el gustul unui ardei umplut? Și cel mai rău e că, din păcate, proastele obiceiuri alimentare sunt foarte greu de îndreptat. Gustul unui copil mic, odată pervertit cu dulciuri și junk, greu poate fi dezvățat și învățat să aprecieze naturalul.

Din păcate, medicii pediatri, cărțile, cursurile, internetul vorbesc prea mult despre grame de lapte praf și carne și prea puțin despre obiceiuri, despre un program de masă, despre igiena rutinei alimentare, și efectele se văd deja: copiii nu mai simt gustul unui fruct, al unei legume, nu știu să se bucure de o mîncare sănătoasă, aleg doar ce e dulce din farfurie, refuză carnea, iaurtul simplu, vânează prăjiturile și ciocolata. Nu așa vom avea adulți sănătoși! M-aș bucura mult ca părinții de copii mici sau chiar nenăscuți încă să se gândească bine la importanța unei alimentații corecte și să încerce să insufle copiilor dragul de mâncare adevărată, sănătoasă, nu de gusturi chimice, care sigur, sunt mult mai la îndemână, dar nu le fac bine nici pe termen scurt, nici pe termen lung.

Nu încurajez deloc mâncatul în exces, chiar şi de alimente sănătoase. Porțiile copilului trebuie să fie adecvate nevoilor lor de creştere, trei mese şi două gustări pe zi sînt suficiente, chiar dacă cel mic mai cere să ciugulească ceva între mese, ar fi bine să nu primească (decât ca excepții).

Desigur, Sofia învață repede de la colegii ei și a început să aleagă zeama din ciorbă, să refuze legumele, să se sclifosească la consistența cărnii, Maria a zis că iaurtul simplu este O-R-I-B-I-L, Andra nu mănâncă niciodată legume, și ea are o rochie așa frumoasă etc.

Sursa: Prințesa Urbană

Distribuie articolul: