Pasionată de artă, Tatiana Grama mânuia pensula de mic copil, dar a devenit profesionistă abia după absolvirea Colegiului de Arte Plastice “A. Plamadeală” din Chişinău. A participat la expoziţiile din diferite ţări, cu lucrări de tapiserie. Dar, mai căuta ceva. A ales să mai facă o facultate – cea de psihologie, deoarece credea că va scana omul dintr-o privire. Pe parcurs, a înţeles că acest lucru e mult mai serios, dar studiile au ajutat-o să-şi poată administra afacerea. Este implicată în mai multe proiecte, însă afacerea de «suflet», în care îmbină ambele pasiuni, rămâne restaurantul său. E mic şi cald, iar  decorul și atmosfera lui te întoarce în anii tinereții și ai nebuniei.

Nostalgia anilor trecuţi

„Am creat un stil al anilor ’70 – ’80. Aşa îmi dicta firea şi lumea interioară. Un astfel de local în Chişinău nu mai există”.

Credite, nopţi nedormite, care s-au echivalat cu kilograme pierdute. A reuşit să păşească cu dreptul înainte. A învăţat lucruri noi, în fiecare zi. A descoperit  noi caractere omeneşti, noi atitudini, care uneori nu aveau explicaţii ştiinţifice. A trebuit să muncească mult, ca să atragă un public decent.

„Mulţi cred că pentru a reuşi trebuie să ai un secret unic. Sunt convinsă că scopul determinat şi munca, sunt doar unele din ingredientele necesare succesului. Autodezvoltarea este baza lui”, povesteşte Tatiana. 

Şi-a cunoscut prietenii în faţă, în momentele mai dificile. Erau mulţi, acum au rămas doar cei, care au meritat. „La noi în societate se spune că „prietenul la nevoie se cunoaşte”. Cred că s-a modificat puţin zicala. În zilele noastre, prietenii, se cunosc mai bine la bucurie, deoarece invidia omului este foarte vizibilă”, mărturiseşte ea.

Iubite cu caractere diferite

A muncit mult. Într-atât, uneori îi părea că nu se merită. „Fetiţele erau prea mici, pentru ca să înţeleagă de ce veneam atât de târziu sau de multe ori ne vedeam doar dimineaţa. Eram prinsă în muncă 90 la sută din timpul de care dispuneam”, spune Tatiana.

Atentă, cu caracter, mai puţin perseverentă, dar cu un scop bine definit, după cum se caracterizează ea, spune că nu doreşte să fie idealul fetiţelor ei. „ Eu sunt mama lor, cu sau fără dorinţă, unele exemple personale le întărim. Ele sunt libere să decidă ce vor. Sunt ambele cu caractere diferite și fiecare e deosebită în felul său. Nu se ştie niciodată ce este mai bine: să fii mai dur sau uneori s-o faci pe prostul. Unicul lucru pe care mi-l doresc e ca ele să fie perseverente. În rest, calităţile cele mai bune le are soţul meu “, adaugă Tatiana.

Bărbatul, care a făcut-o să simtă fericirea

Deşi are suficiente puteri, pentru a schimba „suflarea vântului” în favoarea ei, spune că fără soţul său i-ar fi mult mai greu. Dragostea şi protecţia lui o face o femeie fericită şi împlinită. O persoană de încredere, care a susţinut-o mereu şi a povăţuit-o în momentele cruciale. De multe ori se întreabă: de unde le cunoaşte el pe toate?

„Femeia trebuie să fie înţeleaptă, întotdeauna frumoasă şi sexi. De aceea şi o iubesc”, spune soţul ei, Eduard.
Cu toate că afacerea cere atenţie, asemenea unui copil mic, ea a reuşit să-şi stabilească priorităţile. Seara după serviciu, coase decoruri pentru casa ei. „Pasiunea uneori îmi trece calea. Îmi cumpăr draperii şi cos şerveţele sau alte chestii pentru decorarea locuinţei. La fel cum duminicile aparţin familiei noastre. Este o regulă sfântă”, povesteşte ea, adăugând că nimic nu este mai presus în această lume, decât timpul alături de cei dragi.

Sigură şi insistentă, Tatiana merge în pas cu viaţa. În planul stabilit pe viitor este extinderea companiei de vinuri pe piaţa naţională. „Toate sunt importante în această viaţă. Iar cel mai nobil lucru, este să rămâi om, în rest, totul se rezolvă”.

Foto: arhiva personală 

Distribuie articolul: