Deseori, noi, oamenii nu prețuim acele mici bucurii care ne-au fost oferite de Sus, nu suntem mulțumiți de ceea ce avem și recunoscători pentru faptul că suntem sănătoși, dar și pentru fiecare zi trăită alături de cei dragi, alături de semenii din întreaga societate. Pe de altă parte, există oameni cu care destinul a fost mult prea crunt. Astăzi, de Ziua Internațională a Conștientizării Autismului, vă prezentăm povestea unei mămici care a reușit să accepte diagnosticul oferit copilașului ei. Victoria Pila are 39 de ani și poate fi numită o Mamă - eroină. De 15 ani, crește un băiețel cu Autism. Despre emoții și trăiri, despre fiecare zi alături de Eugen, Victoria ne-a povestit în interviul ce urmează.

Doamna Pila, pentru început spuneți-ne cum este să crești un copil cu Autism? Ce presupune acest lucru?

Eugen este primul nostru copil, un copil așteptat, dorit, bineînțeles. Niciodată nu ne-a trecut prin gând că s-ar putea sa avem un copil cu cerințe speciale. În momentul în care am înțeles că ceva nu este în regulă, că băiatul nostru nu vorbește, am început să cutreierăm pe la diverși medici, în căutare de tratamente. Eram frustrați, deoarece în 2003, când noi am depistat că băiatul nostru e deosebit, în Republica Moldova se știa foarte puțin despre autism. Pare ridicol, dar noi cunoșteam deja mai multe decât unii medici.

IMG_8155

Ce emoții și trăiri v-au încercat atunci când ați aflat că băiețelul dvs. a primit acest diagnostic? Cum ați reușit să ridicați capul și să mergeți înainte?

PICT3602Primele reacții la aflarea diagnosticului au fost de negare, nu vroiam să accept, speram că este o greșeală, că Eugen va începe să vorbească. Au fost și multe lacrimi, disperare, căutare de răspunsuri la frământările noastre. Ulterior, ne-am obișnuit cu gândul și am început să căutăm tartamente alternative celor medicamentoase, despre care citisem mult că nu au nici un rezultat. Astfel, am ajuns să facem hidroterapie, am fost chiar și la un tratament cu delfini în localitatea Evpatoria din Crimeea, am căutat logopezi, am mers la toate centrele de recuperare existente în Chișinău. Paradoxal, dar medicii ne opreau în toate inițiativele noastre, erau foarte sceptici, ne spuneau franc să nu căutăm tratamente și să nu cheltuim banii. Pentru mine, spusele doctorilor au sunat ca o provocare, nu vroiam nici cum să renunț. Am început să studiem mult despre boală și am constatat că nu există doi copii în lume cu autism , care să fie la fel. M-au ajutat mult discuțiile cu alte mămici cu care am fondat un ONG în 2008- „SOS AUTISM”. Pentru noi, evenimentele desfășurate erau o modalitate de a ne împărtăși experiențele, emoțiile.

Pe parcursul acestei perioade, de când l-ați adus pe lume pe Eugen, care a fost cel mai complicat moment, dar și cel mai frumos pe care l-ați trăit alături de el?

Viața cotidiană în calitate de părinte a lui Eugen a fost și rămîne frumoasă, excluzând frustrarea că băiatul nostru nu poate să vorbească și să-și expime sentimentele. De mic, el a fost foarte cuminte și ascultător, răspundea atunci când îl chemam, ne îmbrățișa, ne săruta, ceea ce alți copii cu același diagnostic refuză să facă. Are ochi albaștri și este deosebit de drăgăstos și gingaș. Dificultatea constă în faptul că trebuie să intuim ce-și dorește, să fim tot timpul alături de el. Nu-l putem lăsa să se plimbe singur, pentru că cineva vrea să intre în vorbă cu el și Eugen se supără,  pentru că nu înțelege ce doresc oamenii străini de la el. Îi place foarte mult marea, poate să stea ore în șir în apă, atunci este cel mai fericit și adoră călătoriile cu mașina, oriunde. Acest lucru, din nou, îl deosebește de mulți semeni de-ai săi.

Cel mai greu moment a fost să accept că băiatul meu niciodată nu va fi ca ceilalți și replicile tăioase ale medicilor, care ne spuneau să nu căutăm tratamente alternative.

Cel mai frumos moment îl trăiesc mereu când el este fericit și încerc ca aceste momente să fie zilnice: să se trezească vesel, să ne vadă alături, să se joace cu surioara lui, să se plimbe, să facă exerciții fizice, să deseneze ceva, să asambleze un puzzle și alte activități interesante pentru el.

DSC02558

Pe lângă școala pe care o frecventează băiatul dvs., ce alte măsuri de recuperare parcurge? Și pe care dintre ele le-ați recomanda și altor persoane?

Grădinița și școala l-au ajutat să nu se simtă singur, izolat și să aibă o activtate zilnică. Astfel, are un regim al zilei ca și alți copii. Ne-am informat mult despre diverse terapii, dar, din păcate, ele sunt foarte scumpe. Am făcut un an tratament ABA – un sistem american, dar am fost nevoiți să renunțăm din cauza că în Republica Moldova nu avem terapeuți calificați. Foarte mult ne ajută hidroterapia și, dacă aș mai avea posibilitatea, am mai merge la delfinoterapie. Am făcut o încercare de a comunica cu imagini PECS, dar nu am reușit. Recent, am descoperit că-i place baschetul, aruncă foarte bine la coș și dansează dacă mișcările nu sunt foarte complicate.

Care este relația pe care o aveți dvs. cu Eugen? Dar ceilalți membri ai familiei? 

Apariția fetiței noastre a fost o bucurie pentru toți. Abia a început să meargă, dar ea deja ne ajuta mult cu Eugen, îi dădea de mâncare, aducea hainele să se îmbrace, îi arăta încălțămintea potrivită, se juca cu el. Reacția lui a fost si este una foarte bună față de Mihaela, surioara sa. Chiar dacă Mihaela este mai mică cu 4 ani, Eugen o ascultă și o urmează peste tot. Mergem împreună cu toată familia la mare, la munte, în vacanțe scurte, încercăm să diversificăm activitățile noastre. Tăticul îl duce la școală, se plimbă cu el, desenază împreună. Eugen își iubește mult bunicile și alte rude pe care le vede frecvent.

Astăzi, de Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, ce mesaj aveți pentru mămicile din țara noastră, care se confruntă, la rândul lor, cu o astfel de situație?

Astăzi, mămicile sunt mult mai bine informate decât am fost noi, prin anul 2004. Au avantajul de a comunica on-line cu mămici din întreaga lume și de a afla diverse tehnici. Sper mult ca societatea noastră să învețe să accepte copiii noștri așa cum sunt, să-i înțeleagă și să-i ajute. Familiilor care cresc copii cu autism, le doresc să găsească modalitatea prin care aceștia să fie fericiți și să înțeleagă că ei sunt deosebiți.

Foto: Arhivă personală