Dara este fata cu chitara care ne-a îndemnat “să deschidem ochii” pe scena etapei naționale a Eurovision din acest an. Aflați din interviu cum interpreta și-a acordat coardele sufletului, o dată cu cele ale chitarei și dacă s-a schimbat sau nu viața ei de când a devenit cunoscută? Dara ne-a împărtășit visele și planurile ei de viitor, a vorbit despre colaborarea cu Carla’s Dreams, despre cea mai bună prietenă, viața personală și amicii falși. Aflați, în exclusivitate, despre o viitoare colaborare a Darei cu un interpret de peste hotare și ce achiziție planifică să-și facă artista.

Știu că te-ai întors de curând din vacanță, unde ți-ai petrecut-o?

Am fost două săptămâni la mare, în Italia. De fapt, nu conta unde anume merg la odihnă, pur și simplu am avut nevoie de câteva zile unde să fiu singură cu mine, să-mi adun gândurile. Chiar nu conta destinația, așa a fost să fie, să ajung în Italia. Nu pot să zic că nu m-am odihnit vara aceasta deloc, dar am avut parte de odihnă trupească, eu însă am avut nevoie de odihnă psihologică.

Pe lângă muzică, cu ce te mai ocupi? Îți faci undeva studiile?

Da, sunt studentă în anul I la USM, la facultatea de limbi străine, voi studia spaniola și engleza. Un an am avut liber, după ce am susținut BAC-ul am decis să mai zăbovesc, să mă gândesc ce vreau să fac mai departe? Nu eram decisă. Totuși nu am pierdut acest an, am lucrat în domeniu muzical, nu știu cum le-aș fi îmbinat. Dar, totuși, cred că omul nu are limite, ci și le impune singur.

Crezi că vei reuși să studiezi și în paralel să-ți continui cariera muzicală?

Nu știu. Dar în capul meu e foarte simplu aranjat totul. Văd foarte clar cum o să merg dimineață la ore și după la muncă, pentru că, slavă Domnului, artiștii nu muncesc de dimineață.

Pe 30 august ai participat la un concert unde s-au interpretat doar cântece cu tentă patriotică. Te-au făcut cumva aceste melodii să-ți dorești să ai și tu una de acest gen în repertoriu tău?

Da, am luat parte la acest concert, unde am interpretat două piese foarte aproape sufletului meu: “O libertate, sfântă libertate” și “Cât trăim pe-acest pământ”,  ultimul cântec l-am cântat în duet cu Cătălin Josan. Aceste piese îmi plac foarte mult, de aceea le-am și ales, dar în tot amalgamul acela, erau atâtea cântece frumoase. Mi-e rușine să spun că abia câteva săptămâni în urmă l-am descoperit pe Ștefan Petrache în cadrul formației “Plai”, atâta muzică, Doamne, Dumnezeule, în viața mea nu mi-am imaginat că așa muzică au făcut acești oameni, eu pur și simplu nu știam. Am ajuns la 19 ani, să deschid internetul și să se găsească un “nene” care să posteze pe internet un clip, iar eu să-l descopăr pe Ștefan Petrache.

Totuși nu-mi doresc neapărat să am și eu în repertoriu o piesă patriotică. Eu nu cred că dragostea de țară se exprimă doar printr-o piesă patriotică pe care o scrii, însă nu exclud faptul. Dacă se va naște ceva în mine: o piesă sau un vers patriotic, de ce nu?

Ai piese atât în limba română, cât și în rusă. Deoarece e o temă sensibilă, conviețuirea acestor două limbi în Republica Moldova, vreau să te întreb: nu-ți pasă de această problemă lingvistică sau ai vrea să-i împaci pe toți?

Eu tind să cred că dragostea poate fi cântată în orice limbă. În genere, nu cred că limba poate fi o problemă atunci când e vorba despre muzică, artă. Așa am simțit eu și Carla’s Dreams, așa am și scris, nu ne-am imaginat ca piesa asta să fi fost în altă limbă. Pe noi asta nu ne-a oprit, deși au fost multe guri care ne-au acuzat de lipsă de patriotism. Noi am putea explica foarte multe și de toate, dar am să zic una: așa am simțit noi piesa asta și am fost siguri că oamenii o să ne înțeleagă și vor vedea iubirea din piesa „Vliublenî”, filosofia ei, nimic mai mult.

Dacă tot vorbim despre colaborarea cu Carla’s Dreams, în repertoriu acestuia sunt și piese necenzurate, stilul căror mai puțin te reprezintă pe tine ca interpretă. A fost un obstacol acest lucru, ai avut din acest considerent dubii să colaborezi sau nu cu Carla’s Dreams?

Nu, pentru mine nu a fost un obstacol. Pe lângă câteva piese despre care vorbești, Carla’s Dreams are multe alte piese pe care le știu și le ascult. Pe mine mă miră faptul că foarte mulți oameni îl asociază pe Carla’s Dreams cu câteva piese, cu două sau trei mai exact. El a scos timp de jumătate de an mai mult de 20 de piese, dacă nu greșesc; eu cred că-i ridicol și foarte dureros pentru el, că lumea îl asociază doar cu piesele alea. Da, ele sunt mult mai expresive și mai memorabile. Într-o zi, s-a apropiat de mine un om bine pus pe picioare și-mi zice: „știi, eu am fost la concertul ăla al tău cu Carla’s Dreams, mie mi-a plăcut mult, dar erau acolo și niște piese pentru care mi-era rușine. Dar de fapt, eu tot timpul vreau să spun asta, mai ales când sunt enervat, dar nu o zic” și așa se întâmplă cu mulți din noi. Omul (Carla’s Dreams) asta a vrut, asta a zis, deja dacă îl asculți sau nu, îl placi sau nu, e problema fiecărui în parte.

Din reacția ta la unele interviuri, insistențe a mai multor jurnaliști de-a afla câte ceva despre viața ta personală, reiese că această parte a vieții tale, ai ales să nu o faci publică. De ce?

Se întâmplă să merg într-o cafenea, să mă vadă câțiva oameni, să se uite insistent la mine și apoi să plece. Uite exact așa s-ar fi întâmplat și cu viața mea personală: s-ar fi uitat, poate că ar fi și scuipat și s-ar fi dus, iar ea ar fi rămas a mea. Asta e o parte care e a mea, pe care vreau eu să o trăiesc. A fost prostească și stupidă goana aceasta a unor jurnaliști după posibilul meu iubit, ca mai apoi chiar să fiu telefonată și întrebată: „e el sau nu e el”, după ce într-un material s-a vorbit cu atâta tărie că e el. În materialul despre care vorbesc, a vorbit și mama mea, care nu a știu cum să reacționeze, a fost luată prin surprindere. Totuși ea nici măcar nu știa dacă am pe cineva sau nu, pentru că eu sunt întotdeauna îndrăgostită. Eu trec dintr-o „îndrăgosteală” în alta. Iată cum a fost, dar mama mea e cel mai bun prieten al meu, pe care nu-l va înlocui nimeni, niciodată. Eu am întârziat din păcate un pic, am înțeles asta cam târziu. Vreau să zic că nu mă deranjează atât de mult pe mine că scrie presa nimicuri, ci că oamenii își umplu locușorul din sufletele lor, dedicat mie, cu ceea ce nu ar trebui.

S-a schimbat mult viața ta din momentul în care a aflat lumea de Dara, a început să te recunoască pe stradă?

Nu s-a schimbat atât viața mea, cât lumea mea interioară, pe care trebuie să o controlez mult mai mult și mult mai bine, să o cresc și să învăț cum să reacționez în anumite situații. Și muncesc de zece ori mai mult decât înainte în această privință.

Ce planuri, proiecte de viitor ai? Vorbim, desigur, despre viitorul apropiat.

În curând voi merge la Kiev, să înregistrez o piesă cu un interpret din Ucraina – Vlad Darwin. Asta se va întâmpla în prima jumătate a lunii septembrie, iar mai târziu vom filma, cred, și un videoclip.

Încă un plan de-al meu este să-mi cumpăr o mașină. Nu foarte scumpă, una la mâna a doua. Dar banii o să mi-i împrumute tatăl meu (și râde), eu o să-i întorc în fiecare lună. Un fel de credit familial. Pe asta aș vrea să o fac tot în septembrie.

Ca interpretă, alegi să investești mai mult în talentul tău sau în imagine?

Cred că deja e clar, sigur că în talent. Deși am mici probleme cu greutatea, dar nu sunt obsedată. Eu, în privința aceasta, încerc să mă mențin, dar nu am niște reguli foarte stricte, totuși nu mănânc seara, am început să fac sport. Greutatea mea nu e o problemă pentru mine, totuși, mă deranjează când se apropie lumea de mine și-mi zice: „uite ce bolfușoare ai”, asta se întâmplă aproape în fiecare zi. E meschin, dar m-am obișnuit.

Ai avut așa-ziși prieteni care să-ți devină amici doar după ce ai devenit cunoscută?

Da, sunt, mai apar și acum. Eu îi accept, îi ascult, pot să ies cu ei la o cafea, doar atât. Își satisfac și ei orgoliu că s-au întâlnit cu mine. Eu înțeleg ce se întâmplă în creier la oameni. A venit un moment în care eu am devenit interesantă, ei și dacă au numărul meu, de ce să nu mă sune? Asta e efemer. Știu un lucru: de persoana care-ți zice: „eu sunt prietenul tău”, trebuie să te temi.

Care sunt trei lucruri pe care neapărat vrei să le faci în viață?

Vreau să deschid o școală de arte pentru copii: vocal, actorie. Asta îmi doresc să realizez împreună cu Ala Donțu – producătoarea mea. Interesant e că aveam același gând fără să ne fi propus asta.

Vreau să trăiesc în mai mult de patru țări, în primul rând în Japonia.

Am bătut în cuie recent un vis de-al meu: vreau să susțin un concert în fața la 100 de mii de oameni. De fapt, vreau sute de concerte în fața a sute de mii de oameni, spre asta tind, ăsta e scopul meu profesional.

Cine sunt oamenii care te inspiră în domeniul muzicii, pe care îi admiri ca interpreți?

Ala Pugaciova, Valerii Meladze și trupa Catharsis.

Acum ce muzică asculți? Dar piesele proprii le audiezi?

Foarte multă muzică ascult, dar câte o dată nu ascult în genere muzică, mă doare capul de ea, uneori. Îți dai seama, stai câte zece ore în studio, faci numai muzică și să mai mergi acasă să asculți muzică? Propriile piese nu le ascult, nu pot, poate doar foarte rar, când am nevoie să ascult, dar în general, nu.

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor care te susțin, cărora le placi ca interpretă? Fanilor tăi?

Promit să fiu sinceră, iar dacă va dispărea sinceritatea mea în muzică, nu o să mă mai vadă, nu contează cât: un an, doi, zece, cât va fi necesar, pentru că nu pot face ceva, fiind nesinceră. Anume din acest motiv vreau să cred că oamenii o să mă accepte așa cum sunt și n-o să-mi judece viziunile mele și sinceritatea mea, ci pur și simplu o să le accepte. Asta va fi cea mai mare fericire pentru mine. Vreau să le mai spun oamenilor care mă susțin și mă plac, că lucrez doar pentru ei, pentru a împărți cu ei ce am mai bun și mai frumos.

Distribuie articolul: