Proiectul “Tinerii din Guvern vor să schimbe lumea Acasă” continuă cu Daniela Vidaicu – tânăra care vrea să ducă reforma în justișie până la capăt. După ani de studii și experiențe peste hotarele țării, Daniela s-a întors în Moldova pentru a face sistemul justițiar moldovenesc mai competitiv și mai aproape de cetățeni. Care e povața bunelului pe care n-o uită niciodată și care sunt cele mai mari provocări zilnice pentru șefa cabinetului de la Ministerul Justiției, aflăm chiar de la ea. Profil
Daniela Vidaicu, 27 ani
Licență în Drept, Universitatea de Stat din Moldova 
Masterat în Dreptul Afacerilor, Universitatea Bordeaux IV, Franța
Doctorat în Dreptul afacerilor, USM (în curs)
Lector universitar Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept
Consultant Național pentru ECNPL (Ungaria)

Consultant Național UNDP pentru Ministerul Justiției
Grupul Resursă pentru Drepturile Omului / membru de grup (SOROS Moldova)
Tinerii Europeni Federaliști, membru Consiliului de Administrare (Belgia)
În Guvern din 2007, apoi revine în 2010
Funcția ocupată Șef al Cabinetului Ministrului Justiției

A fost greu să mă readaptez la specificul muncii într-o instituție de stat când am revenit de la studii din Franța. Eram entuziasmată și încrezută că putem să schimbăm modul de lucru și de gândire și în Moldova. Între timp, datorită activității mele într-o organizație europeană, mi-am educat standarde înalte despre cum ar trebuie să funcționeze serviciile publice, cum ar trebuie să muncească funcționarii, cum ar trebui să colaboreze instituțiile între ele… și toate astea vroiam să le aplic imediat. Din păcate moldovenii sunt puțin cooperanți și nemotivați, iar tinerii sunt cu greu acceptați în serviciul public. Munca în serviciul public are avantajele sale – este o activitate care te ține în priză 24/24, e o plăcere să vezi că Moldova devine mai bună, mai prosperă cu fiecare zi – deși aceste rezultate necesită eforturi considerabile, iar pe moment au o vizibilitate redusă.

 

Succesele mele depind de succesele echipei de la Ministerul Justiției, una responsabilă și perseverentă. Reformarea sectorului justiției este directiva pe care ministerul pune foarte mare accent, iar comunicarea cu societatea civilă și partenerii de dezvoltare a atins o performanță unică din aniii ’90 încoace. Îmi place să cred că munca pe care o fac zilnic va aduce în câțiva ani o justiție echitabilă, profesionistă, transparentă și în serviciul cetățeanului. Fiecare acțiune pe care o fac în realizarea acestui obiectiv reprezintă o mare realizare personală.

Am plecat din Guvern ca să revin cu o experiență nouă, după finalizarea studiilor la Bordeaux. Știu că pot să fac mai mult și cred în proiectele pe care le desfășoară la moment Ministerul Justiției. Strategia pe care o implementăm este una foarte ambițioasă și care motivează întreaga echipă să ajungă la obiectivele pe care le-am fixat în 2011. Este o competiție deschisă în care sectorul justiției trebuie să ajungă în 2016 câștigător! Fiecare zi este o provocare – pe lângă lista de activități pe care le ai planificate, apare una dublă de lucruri neprevăzute. Nu aspir către anumite funcții, vreau să ajut echipa Ministerului Justiției, cu toată experiența pe care o am, iar aceasta să mă ajute într-o zi să fac lucruri și mai frumoase pentru țara mea.

 

Ministrul Efrim mi-a fost profesor la facultate, este o persoană de la care ai ce învăța în fiecare zi, și asta face întreaga echipă de la Ministerul Justiției. Am împrumutat de la el perseverența pentru tot ce am de realizat și încrederea că justiția din Republica Moldova chiar va deveni în ceva timp un serviciu public adevărat. Sunt mândră că la prima reuniune a Miniștrilor de Justiției și de Interne a Parteneriatului Estic, Viviane Redin, Comisarul European pentru Justiție, a apreciat pozitiv reformele în derulare din sectorul justiției, iar fără Oleg Efrim ele erau nesemnificative.

Aparatul Ministerului Justiției are cam 100 de persoane, dar Ministerul Justiției mai are mai multe instituții subordonate, cu care colaborăm zilnic. Pentru mine funcția de șefă a Aparatului Central este o poziție foarte responsabilă, care cere multă dedicație și profesionalism. Faptul că s-a făcut foarte mult haz pe această funcție nu înseamnă decât că sunt oameni diferiți, la ministere diferite. Nu este cazul să aplicăm stereotipuri formate în necunoștință de cauză în raport cu multe persoane care muncesc mult, fiind în această poziție.

 

Munca mea este un caleidoscop. Nici o zi nu seamănă cu alta. Activitatea cabinetului este orientată spre planificare strategică și comunicare foarte multă. Cabinetul asigură buna derulare a activităților ministrului și ministerului ca instituție, suntem responsabili în mare parte și de imaginea instituției, de respectarea transparenței decizionale, menținem comunicarea și activitatea comună cu partenerii de dezvoltare/donatori și cu societatea civilă, identificăm activități prioritare pe termen scurt și mediu, scriem proiecte către diferiți donatori, participăm la activități de implementare a Strategiei de Reformare a Sectorului Justiției, etc.

Strategia de Reformare a Sectorului Justiției 2011-2016 este asemenea unei cărţi de parcurs, dacă vreți, care implică peste 20 de instituții din întregul sistem. Este un proces care o să dureze, pentru că sistemul justiției este unul foarte complex. Totuși, datorită profesioniștilor din sistem, societății civile, partenerilor de dezvoltare și a tuturor celor implicați o sa reușim să atingem obiectivul general – să asigurăm o justiție corectă.

De la europeni am învățat cu adevărat ce înseamnă planificare strategică și că este necesar să monitorizezi procesele dacă vrei să obții anumite rezultate palpabile – ceea ce fac în fiecare zi. Încerc să aplic tehnici de advocacy, pe care le-am deprins încă din activitatea mea din societatea civilă și JEF atunci când negociez cu partenerii de dezvoltare anumite proiecte sau activități care necesită suport adițional – aceste abilități sunt chiar necesare. Dar cel mai important: am învățat să depun tot efortul pentru orice activitate desfășurată, să comunic mult cu oamenii, chiar dacă uneori este foarte dificil.

 

Îmi place ceea ce fac, canalizez în muncă toată energia mea și asta mă echilibrează. Viața mea personală este bine. Recunosc că este din ce în ce mai puțin timp pentru ea, dar investesc timp și în relația cu oamenii dragi. Este absolut necesar să ai grija de tine după zece ore de muncă, pentru că cel mai mult contează cafeaua cu prietenii, zâmbetul oamenilor dragi, filmul din weekend, cartea din geantă, vizita la bunici, schimbul de piese și fotografii cu verișoarele, călătoriile scurte, dar foarte dragi…

 

Am călătorit mult până acum, dar mai sunt cel puțin 200 de locuri în care trebuie să ajung. Îmi plac filmele franceze – mă teleportează într-o societate care nu este nici pe departe mai bună decât cea din Moldova, dar acolo oamenii zâmbesc pe stradă și își trăiesc pasiunile la orice vârstă. Îmi place muzica – nu e zi în care să nu ascult tot ce pot. Viața mea ar fi cu adevărat monocromă fără note muzicale. Și îmi plac prietenii mei – puțini, dar pentru care am o pasiune deosebită. Aplic mereu lecția bunelului meu – să învăț de la fiecare om, film, carte, emisiune, articol, ceva care poate să mă facă un om mai bun!

Poze din arhiva personală