Poveștile inspiraționale ale tinerelor originare din Republica Moldova continuă, iar astăzi v-o prezentăm pe Daniela Plămădeală, studentă la Facultatea de Arhitectură ”G.M. Cantacuzino” din Iași. Despre cum e să fii studentă de succes, peste Prut, despre ce diferențe există între sistemul educațional de la noi și din România, dar și ce crede viitoarea arhitectă, despre clădirile din Chișinău, aflați în interviul pe care l-a acordat Daniela portalului nostru.

Daniela, cum ai decis să-ți iei inima în dinți și să treci Prutul, pentru a studia la Iași? Ți-a insuflat cineva dorința de a merge într-acolo?

A fost ceva firesc să merg la facultate într-o altă țară. În primul rând, am foarte mulți colegi care au aplicat peste hotare, în al doilea – după 3 ani în LAȘM am avut impresia că am luat tot ce se putea mai bun de la Chișinău. Voiam, sau mai bine zis simțeam nevoia, de a schimba ambianța, societatea și de a ieși din zona de confort. Desigur, mulți ar putea afirma că Iașiul este foarte aproape sau că nu există o mare diferență între România și RM, considerând faptul că avem același trecut istoric și cultural. Totuși, chiar dacă într-o proporție mai mică, diferențele există, de la sistemul de învățământ și mentalitate până la muzică și modul în care oamenii se îmbracă.

Cum ai descoperit Iașiul, în primele zile în care ai plecat în România?

Am venit, efectiv, singură, fără să cunosc orașul sau pe cineva din Iași și eram puțin pierdută în spațiu. Oamenii, în schimb, mi s-au părut foarte amabili și ori de câte ori abordam o persoană necunoscută pe stradă, eram ajutată.

Ce ai găsit în sistemul educațional românesc, și nu era acasă, în Republica Moldova?

Aș putea să dau cu părerea doar în legătură cu facultatea pe care o fac. În primul rând, în România, studenții care aplică la Arhitectură sunt, de regulă, foarte bine pregătiți, respectiv au un concurs de admitere foarte dur. Aici, nimeni nu te mai învață să desenezi, trebuie să vii cu tema de acasă pregătită. În RM, din câte am reușit să aflu de la studenții de la UTM, nu este primordial să ai niște skill-uri extraordinare (chiar dacă se dă o probă de admitere), pentru că în timpul facultății se fac ore în care exersezi desenul arhitectural, alături de profesori.

De ce ai ales anume arhitectura? Este legat cumva numele tău de sculptorul și arhitectul Alexandru Plămădeală?

Din câte știu, nu am nici o legătură de rudenie cu Alexandru Plămădeală. Mi-a plăcut foarte mult fizica, în liceu, și urma să aleg între Inginerie sau Arhitectură. Am ales-o pe a doua pentru că de mică îmi place să desenez și am hotărât să mă axez pe un domeniu mai artistic unde aș putea să-mi dezvolt spiritul creativ.

Planifici să rămâi în România după absolvirea facultății, sau vei reveni acasă, la un job?

Nu mi-am pus niciodată problema unde rămân, tot ce vreau este să practic meseria care-mi place, alături de oameni superbi.

Ce clădiri ți-au atras cel mai mult atenția, la Iași, de când ai început studiile universitare?

Cred că am un răspuns tipic, asemenea tuturor studenților care vin să învețe în Iași: Palatul Culturii și Mitropolia. Aș vrea să mai adaug că îmi plac foarte mult străzile pietonale pavate, e ceva de care nu am avut parte la Chișinău. Centrul vechi al Iașiului este mult mai frumos, comparativ cu centrul Chișinăului, pe lângă asta, în Iași nu este într-atât de evidentă influența comunistă în arhitectură. În Chișinău (de fapt, și în Iași, și în București), avem parte de anumite zone cu fronturi pestrițe, fațade abundente în kitsch și culori care nu corespund contextului arhitectural în care se află. În schimb, Chișinăul este mult mai verde, chiar alintat în ceea ce privește parcurile și spațiile de relaxare și regimul de înălțime al clădirilor este, de regulă, mai mare.

    

Acum, există locuri pe care îți dorești nespus să le vizitezi? Ce este scris în wish-list-ul tău?

Cred că nu mi-ar ajunge o viață să vizitez tot ceea ce am în wish-list, dar dacă e să fac un top 5, aș vrea să fac un tur al orașelor istorice din România, Italia și Grecia, să mă plimb pe Wall Street și pe podul Charles din Praga. De asemenea în doresc nespus de mult să văd măcar câteva dintre operele lui Tadao Ando și Zaha Hadid.

În ce organizații te-ai implicat, odată cu plecarea la Iași și ce succese ai dobândit acolo? Faci voluntariat sau ești angajată?

Per general, din anul II, am devenit mult mai activă: m-am reînscris la street dance, am început să fotografiez și m-am implicat în BEST Iași. BEST-ul este o organizație studențească, cu omuleți superbi, care organizează tot felul de evenimente: de la sesiuni de training la competiții inginerești și târguri de cariere. Fac voluntariat și până acum mi-am luat doar taskuri legate de fotografie și design.

Cum te descurci cu partea financiară, ca și studentă care își face studiile peste hotarele țării? Întâmpini anumite greutăți?

Mă descurc foarte bine datorită părinților mei, care lucrează extraordinar de mult. Totuși, îmi iau joburi de vară de când am făcut 18 și deja mă sperie gândul de a lenevi 3 luni întregi. În anii următori, aș vrea să lucrez part-time și în timpul facultății, luând în considerare ponderea experienței profesionale în obținerea unui full-time job.

Cum arată acum locuința viselor tale? 

Penthouse cu 2 nivele și pereți-cortină, amenajare open space pentru zona de zi, cu o scară în stil minimalist, care duce la etaj, dormitoare spațioase, un birou și o bibliotecă. Interiorul va fi în stil minimalist cu anumite detalii clasice, culori pastelate alternând cele foarte închise și intense, iar obiectele de iluminat vor fi niște opere de artă în sine.

Daniela, acum că ești pe punctul de a fi licențiată în arhitectură, crezi că soarta este gata construită de Cineva, ori că este confecționată de mâna oamenilor?

Soarta este confecționată de mâna oamenilor care muncesc foarte mult, gândesc pozitiv, cred în propria persoană și în ceea ce fac. Noi suntem rezultatul propriului mindset. După mine, legea atracției stă la baza manifestărilor din propria viață.

Recomadă-ne câteva atracții turistice din Iași, pe care le putem vizita, când trecem Prutul.

Catedrala Mitropolitană, Palatul Culturii, Palatul Roznovanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Corpul A al Universității „Al.I.Cuza”, Muzeul Unirii și, de ce nu, Palas Mall.

Ce impact a avut asupra ta procesul de mentorat și însuși proiectul LeaderSHE, la care ai participat?

Proiectul LeaderShe a fost o experiență copleșitoare. Și acum îmi lipsesc mult sesiunile de training, din care am învățat foarte multe lucruri noi și tehnici de self development, pe care le implementez și acum. Am reușit să mă cunosc mai bine și să am încredere în propriile forțe, în special în urma procesului de mentorat, care a avut un impact motivațional asupra mea. Am învățat ”de la cei mai buni” și anume, de la Stela Leucă, care este o femeie superbă și îmi pare rău că nu reușim să ne vedem la fel de des, după cum mi-aș fi dorit.

Cum ”se vede” Chișinăul de la Iași?

Chiar dacă sunt destul de mulți moldoveni la Iași, lumea este destul de surprinsă și încântată să afle că ești de peste Prut. Am întâlnit multe persoane care își doresc să viziteze Chișinăul, sunt foarte curioase să afle cum este în Moldova, însă majoritatea nu au încă posibilitatea, pentru că nu au pașaport.

 

Îți mulțumim!!

Distribuie articolul: