Este unul dintre puținele nume din televiziune, devenite celebre mai întâi pe anunțurile care îndemnau oamenii să vină la spectacole savuroase de teatru, iar „Jurnalul orei 19” din week-end-urile postului de televiziune „Jurnal TV” n-a fost nici pe departe prima sa interacțiune cu spectatorii. Astăzi, vă veți delecta cu o altă Dana Ciobanu: cu femeia scăldată în băile de aplauze ale publicului, în valurile de îmbrățișări ale soțului – actorul Alexandru Rusu și în îmbrățișările dulci ale fetiței sale – micuța Vivien! 

Anatol și Veronica sunt părinții mei. Ei mi-au dăruit cel mai de preț lucru pentru integritatea emoțională a unui copil și ulterior, a unei femei – dragostea. Multă, multă. Și mi-au dăruit încă ceva de mare preț – certitudinea că pot face multe lucruri și depinde de mine să le fac cât mai bine. Dragoste și ambiție. Cu prima, te naști. A doua e o trăsătură de caracter care se educă. Și care te educă…Iar numele mi l-a ales mama si l-a nimerit în zece…e și simplu și romanesc, și dur, și dulce…DANA.”

Soarta i-a scos în cale și televiziunea, și actoria, astfel că Dana Ciobanu și-a împletit mereu cariera din talent și sacrificiu și nu se desparte de acest aliaj purtător de noroc nici în prezent. Este fata cu ochi sinceri și voce plină de personalitate, care s-a simțit ca acasă în sălile de clasă ale Liceului „Gheorghe Asachi” și care le-a îndrăgostit de sine pe toate sufletele însetate de frumos.

„După ce faci actorie, se cam scurtează distanțele, mai ales până la televiziune. E un mare avantaj să ai școală de teatru în spate. Atunci când se aprind reflectoarele, în cască ți se face numărătoarea inversă și tu saluți telespectatorii pe post de prezentator… Până a face TV, am făcut 5 ani de radio, iar la Jurnal TV am ajuns în urma unui casting. Am știut de la bun început ce vreau să fac aici. Primul buletin a trecut … cu emoții. Ca la premieră!”

Mulți oameni percep vocea prezentatoarei de știri Dana Rusu Ciobanu ca pe o tonalitate sobră, pe alocuri dură, adoptată  și în viața reală, însă la pupitru doar își asumă un rol: „Și la teatru, și la TV, vocea e miza cea mare. Oricât de bine ai arăta, vocea îți dă  credibilitate. E legătura mea cu spectatorul din rândul din spate, dar și cu doamna care prepară cina și nu-mi vede ochii la TV, dar îmi aude vocea. Așa că încerc s-o protejez, renunțând la excese și ducând un mod de viață sănătos”, ne dezvăluie jurnalista.

Am întrebat-o pe Dana și despre ce poțiune magică o ajută să emane atâta magnetism, însă ne-a răspuns foarte modest: „Sunt o femeie împlinită și tentată veșnic de noi începuturi: și domesticită, și neîmblânzită sunt.” Am reușit, însă, s-o descoasem de secretele care o ajută să se umple de energie în fiecare zi:

Ce bun cuvânt – șmecheriile!…am multe, dar în realitate doar câteva chiar funcționează. În primul rând, cel mai bun catalizator de energie în zilele în care sunt și mamă, și soție, și actriță, și prezentatoare, și gospodină, și iar mamă, cred că e Muzica… Muzica mă deconectează și mă reconectează. Mă încântă și nu-mi dă pace. Sau mi-o dă. E diferită și asta mă face să vreau să fiu diferita. Mă golește și mă umple de noi puteri, noi viziuni, vechi amintiri, nebănuite soluții. E inspirație. Iar cea de-a doua șmecherie care funcționează și mă umple de energie, e dragostea.”

Și pentru că abordează de fiecare dată roluri noi și noi, în care intră și din care trebuie să iasă, Dana Ciobanu mărturisește: „Cel mai important, în crearea unui rol e să-ți percepi emoțional personajul. Evident, contează cum arată, ce gândește, cum acționează într-o anumită conjunctura, dar toate pornesc de la bagajul lui emoțional, care, cel puțin e calea pe care o aleg eu în descifrarea unui personaj… Cu siguranță e dificil să intri în pielea unui om… dar daca odată intrat în pielea lui te simți acasa, poți ieși liniștit și ascunde cheia sub presul de la intrare. Atunci când vrei să revii, știi unde ai pus cheia. Experiența pe care am trait-o în timpul filmării producției experimentale „Ecouri” a fost una foarte revigorantă. Am avut exemple actoricești extrardinare, căci el a fost creat ca un ecou al unor filme făcute de John Cassavetes. Un master class de actorie care s-a incheiat cu un film. Sună bine.”

Actorului Alexandru Rusu i-a dăruit inima deja de nouă ani, iar în 2011 a înflorit primul boboc de floare al cuplului Rusu-Ciobanu – fetița Vivien.

Iubirea, în genere, nu e deloc întâmplătoare… eu cred în iubire. Atunci nici omul de lângă tine nu are cum să fie întâmplător… suntem de nouă ani împreună și au fost 9 ani de iubire. Ne-am cunoscut, ne-am recunoscut și ne e bine mână-n mână”,  ne spune femeia puternică și împlinită din Dana Ciobanu.

Femeilor care încă mai caută puteri pentru a se regăsi și iubi mai întâi pe sine, Dana le-ar spune: „E ușor să crezi în tine, atunci când ai alături oameni care te fac fericit. E infinit mai greu să fii încrezută, când ești singură, dar nu e imposibil. Nu prea dau sfaturi, e ridicol să crezi că experiențele prin care treci tu și care te modelează pe tine, pot servi ca exemplu pentru femei care își au propriile experiențe. Unicul lucru care e valoros și care te poate face și puternic, și slab, e dragostea. Dragostea de sine, de puii tăi, de munca pe care o faci, de omul care te inspiră.”


Dacă o veți întreba în ce crede mai mult – în soartă, sau în puterea propriilor mâini, Dana vă va răspunde: „Cred foarte mult în vise și în puterea mâinilor mele, în a le materializa. Dar îmi place când soarta îmi face daruri… e atât de darnică, când crezi cu adevărat!”

Au fost momente când plecarea mi-a părut cea mai corectă alegere, nu doar pentru mine, ci și pentru fetita mea. În mine încă se mai duce această dispută de argumente… „unde e mai bine?”, dar uite că sunt încă aici și încă mi-e bine aici. Aici sunt părinții mei, sora mea, aici pot să fac teatru fără să-mi impun bariera de limbă și am încă naiva senzație că poate lucrurile se vor schimba în bine. Dar am mulți oameni dragi plecați și care sunt fericiți acolo. Nu cred că vreun argument de-al meu să-i facă să vrea să revină acasă. Doar dorul. Atunci când dorul va fi mai puternic decât avantajele materiale, decât perspectiva unei vieți asigurate, poate atunci o să-mi cuprind prietenii la piept cu senzația că nu mai pleacă nicăieri. Că sunt acasă”, ne-a mai mărturisit actrița, pe final de interviu.

Foto: Arhiva Personală, John Donica, Natalia Țurcan