Dacă aș încerca să-l prezint în câteva fraze, ar fi prea puțin, iar dacă aș face mai mult decât atât, ar însemna să mă repet. Dan Negru, prezentatorul TV din România care face emisiuni de divertisment și în Moldova, e bun. Bun de glume, când vorbește despre ceea ce îi place, bun de pus la punct când crede că ești prea intruziv, și bun de explicat în detaliile fine ale meseriei sale de a fi amuzant, fără a fi cabotin. Cum face asta Dan Negru, dar și de ce este el Cineva în familie, aflați din interviul de mai jos. Aș vrea să încep cu întrebarea pe care și-o pun probabil și spectatorii, și jurnaliștii: crezi că vor dura cele două proiecte în care ești implicat la Chișinău?
Continuitatea unor proiecte pe televiziune depinde de mai mulți factori: de performanță, de audiență, de criterii comerciale. Am făcut televiziune cu Valeriu Lazarov, e unul dintre cei mai importanți oameni de televiziune din lume (producător spaniol de origine română căruia i se datorează emisiuni ca Surprize, Surprize, Iartă-mă!, n.r.). A creat Mediaset-ul, printre altele, trustul lui Berlusconi. Întotdeauna când îl întrebam ce o să se întâmple, Lazarov îmi spunea: „Dane, n-am un glob de cristal ca să-ți spun ce o să se întâmple”. Sunt de doi ani prezentatorul acestor emisiuni și merg bine, publicului le plac.

Cum ai ales să faci divertisment în Republica Moldova?
Eu lucrez în România și am ales Moldova pentru că, în primul rând e aceeași limbă. Acuma, să mă duc să fac televiziune în Finlanda sau să vină un filandez să facă televiziune la Chișinău, ar fi complicat – limba e o barieră foarte puternică pentru meseria asta.

Există diferențe între publicul de la Chișinău și cel de la București, și dacă da, care e aceea?
Da, este o diferență foarte mare între publicul de televiziune de la Chișinău și cel de la București. Publicul din România e mai nerăbdător, mai dornic de lucruri care să se schimbe rapid. Iar publicul de televiziune de la Chișinău e mai liniștit, mai blând, mai cuminte.
În România există foarte multe canale de televiziune și investiția financiară în aceste programe este incomparabilă cu investiția din Moldova. E firesc, sunt două țări care n-au nicio legătură ca mărime. Chișinăul e cât un cartier din București și automat investițiile diferă. Publicul a fost educat altfel și e o diferență mare dintre publicul moldovenesc și cel românesc.

Cum încerci să simți publicul, interlocutorii pe care îi ai în platou? Ți s-a întâmplat să ai anumite momente mai dificil de depășit?
Da, încercând să fiu mai aproape de oameni. Contează mult ca să te simtă ei aproape. Invitații diferă, la fel și problemele pe care le întâlnești în show-urile de televiziune. Show-urile sunt cu vedete, adică celebrity, sau cu oameni simpli, care sunt ordinarity, așa au denumit americanii. Așa că într-un fel sunt situațiile pe care le întâlnești în show-urile cu vedete, și în alt fel sunt situațiile pe care le întâlnești cu oamenii simpli. Emoțiile sunt altele, pretențiile sunt altele, așteptările sunt altele. Așa că e destul de complicat de povestit. E important ca să găsești calea de mijloc.

Pentru tine, ca showman, există o cale de mijloc între a fi actor sau un prezentator-jurnalist? De fapt, care din acestea două este mai curând un showman și în ce măsură?
Eu cred că niciuna, nici alta. Prezentatorii și moderatorii din lumea occidentală, cei de performanță, nu sunt actori. Actorii au tendința de a fi falși, adică cabotini. Pentru că actorii sunt învățați la teatru să spună rolul pentru ăla din capătul sălii și atunci ei au tendința de a exagera. Nu cred că actorii sunt niște buni moderatori de televiziune, experiența o zice. Și nici jurnalismul, pentru că ține de altceva. Cred că suntem, așa, un soi de struțo-cămilă.

Ce crezi despre tabloide? Cum reacționezi atunci când acest tip de presă scrie despre tine și familia ta?
Dacă aș fi vrut să nu apar în ziarele tabloide, atunci trebuia să mă fac bibliotecar, sau contabil, sau să-mi aleg o altă meserie. În momentul în care îți alegi o meserie și dacă oamenii stau cum stă domnișoara cu camera țintită spre tine, înseamnă că îți asumi niște roluri. Îți asumi ca după tine să vină cu blitzuri, ca după tine să te filmeze alții, e un rol asumat și e și normal să fie așa.

Am citit pe blogul tău că te enervează politicienii și prezentatorii analfabeți. Ce te enervează mai mult decât atât?
Să știi că nu-i critic pe prezentatorii sau pe politicienii analfabeți. Mie nu-mi plac oamenii analfabeți, orice meserie ar avea – și nu ține de meserie sau de funcție. De enervat, nu mă enervez foarte des. Din când în când, scriu pe blog și îți mulțumesc tare mult că stai pe el uneori (zâmbește).

Aș vrea să trec acum la partea subiectivă, la niște definiții personale. Cine este femeia din spatele lui Dan Negru?

E soția mea și n-are legătură cu lumea camerelor de filmat. E medic stomatolog și nu înțelege lumea aceasta a televiziunii. O privește cu mirare și curiozitate, ceea ce e un lucru bun. Nu ne leagă nebunia televiziunii.

Ai cunoscut-o pe soția ta când erați ambii studenți la facultate la Timișoara. Ți-a fost greu s-o cucerești?
Da, mi-a fost greu – dar e o capcană în care n-ai să mă prinzi. Am întâlnit o mulțime de jurnaliști peste tot care încercau, „hai să vorbim”… Nu am o mare bucurie față de oamenii care își expun viața particulară în fața camerelor. Exhibiționistul este un om care își expune în public diferite detalii, de la corpul lui până la viața lui. Eu lucrez cu ei și îmi place să speculez.  Adică, îi folosesc în emisiuni, dar nu trec de partea lor.

Cum se împacă acasă un stomatolog și un jurnalist?
Asta spuneam, că e Ok. S-ar putea asta să fie un liant bun între noi. Soția mea e mirată de camerele de luat vederi. N-am fost cu ea la nici un eveniment public. N-o interesează lumea asta și în fond, de ce, ea e medic stomatolog, scoate măselele din gura lumii.

În familie vă împărțiți rolurile?
Da, eu în familie sunt Cineva. Soția mea strigă: „să ducă cineva gunoiul afară!” Și eu sunt acel cineva.

Ai fost un băiat singur la părinți, acum ești părinte și tu. Vrei să-ți educi copii așa cum ai fost educat și tu?
Am crescut în limita bunului simț și am devenit un matur, cred că, în limita bunului simț. O să încerc să-i educ și pe copii mei în zona asta de oameni liniștiți, cuminți și blânzi.

Cât de mult ți-a schimbat viața apariția copiilor?
Mult… mult…. înseamnă altceva. Sunt niște oameni care se bucură atunci când te văd. E o bucurie dezinteresată. Toate celelate bucurii sunt interesate: bucuriile de afacei sunt interesate, totul e interes, dar acasă nu există interese.

Acum acorzi mai multă atenție familiei?
Nu. Am acordat întotdeauna atenție. E complicat să am un orar bine stabilit, dar încerc să am timp pentru tot. Nu cred în oamenii care zic că sunt atât de ocupați că nu mai au timp de nimic. Cunosc oameni care au afaceri extrem de profitabile, cu extrem de multe zerouri și întotdeauna au timp pentru ei, pentru restul lumii. 

Crezi în destin?
Cred în Dumnezeu. Cred că Dumnezeu e măsura tuturor lucrurilor, în asta cred…

Ai avut vreodată situații sau semne de la Dumnezeu care te-au dus spre oameni și realizări?
Au fost semne de la Dumnezeu care m-au dus spre Dumnezeu. Da, au fost, dar e complicat să le expun aici și nu e interesant. Cred că fără Dumnezeu, se sfârșește totul. Cred în Doamne-Doamne și în îngerașul fiecăruia și chiar sunt un om credincios.

Care sunt momentele și oamenii pe care îi porți cu tine în suflet?
Familia mea, în primul rând. E tot ce rămâne când luminile astea n-o să mai funcționeze, camerele n-o să mai meargă… rămân oamenii din familia ta. În rest, toate se închid, se sting. Familia, soția, copii, mama, tata – ei contează.

Cum crezi, cât de importanți sunt banii într-o familie? Dacă mâine n-ai fi prezentator, ce ai face?

Aș trăi din banii soției mele care scoate dinți! (râde) Eu cred că banii sunt importanți. Din păcate, astăzi lumea se învârte în jurul banilor. Fericirea se clădește în perioada în care trăim pe bani, sau nefericirea e adusă de lipsa banilor. Oamenii ar fi falși să spună că nu contează banii… E evident că ai un anumit confort și confortul acela îți creează o stare de fericire. Sunt importanți, dar nu înseamnă că o familie trebuie ținută din bani. Nu asta înseamnă, dar nici să crezi că lipsa lor îți aduce o mare fericire.

Ce te face cel mai fericit?
Pot să spun cine m-a făcut nefericit. Ultima dată, de exemplu, nefericit m-a făcut Tătărușanu, portarul la Steaua care a luat un gol anapoda și a piedut. Fericit am fost când Barcelona a bătut cu 7-1… (pe cine a bătut Barcelona cu 7 la 1, dar și alte lucruri despre fericire în viziunea lui Dan Negru le aflați urmărind secvența video de mai jos).

Distribuie articolul: