„Eu sunt femeie cisgender. Mă identific „femeie” din punct de vedere social, fiind născută biologic femeie, iar exprimarea mea de gen este androgenă. Sunt zile când mă simt confortabil în rochie și fustă. Atunci mama mea zice: “сегодня ты девочка”. Dar mai sunt zile când mă simt confortabil în blugi rupți și батник Adidas. Atunci mama zice “опять ты мальчик сегодня”. Personalitatea mea combină atât caracteristici feminine cât și cele masculine”, ne declară protagonista interviului ce urmează.

polina ceastuhinaCu o asemenea confesiune vine Polina Ceastuhina, președinta organizației Genderdoc-M, care reprezintă și apără drepturile persoanelor LGBT din Moldova. Polina militează pentru egalitatea de gen și este co-organizatoarea marșurilor feministe din 8 martie 2015 și 2016. Iată că prietenii ei sunt deseori întrebați: „Da’ Polina Ceastuhina e lesbiană?”, de aceea ea a considerat să vină cu unele explicații pe blog. Nu e treaba noastră, dar lesbiană nu este. Îi place să facă lucruri considerate bărbătești, în același timp e bunicică la balet. Ce am mai vorbit, citiți mai jos.

Polina, în ce moment al vieții tale ai înțeles ca îți mai plac și pantalonii, nu doar fustele? Ce jocuri îți plăceau în copilărie? Te jucai doar cu păpușile? Părinții încercau să îți orienteze preferințele în materie de haine sau activități? Tu alegeai cum să te joci?

Copilăria mea a fost condiționată de faptul că aveam un frate cu 10 ani mai mare, care pentru mine a fost un etalon al corectitudinii și inteligenței. Relația noastră, dar și atitudinea părinților noștri, stau la baza anumitor caracteristici pe care le-am dezvoltat. În primul rând, eu am crescută foarte independentă, mama trebuia să lucreze, tata era plecat la Moscova, fratele la universitate, deci de fiecare dată când veneam de la școală rămâneam singurică. Când mama întreba dacă nu mi-e frică să fiu singură eu ziceam „Nu, eu îmi pun filmul Aliens să fie pe fundal și fac tema pentru acasă! Nu-ți fă griji”.
Când aveam vreo 10 ani, fratele meu, care făcea un set de exerciții fizice aproape în fiecare zi, m-a provocat să mă ridic la bară. Entuziasmul și laudele lui atunci când am reușit să fac vreo 10 ridicări la bară m-au făcut să dezvolt cu timpul o încredere în corpul meu și capacitățile acestuia. Evident și dragostea față de mișcare și sport s-a născut datorită lui.
Fratele meu o ajuta pe mama să facă mâncare, să facă curat, o ajuta să spele vesela, să calce rufele, etc. La un moment dat, eu am preluat jumătate din aceste responsabilități.
Eu mă jucam cu păpuși, apoi în jocuri video cu fratele meu. Eu purtam rochie/fustă, dar îmi plăcea să fac ridicări la bară pentru că îmi ieșeau bine. Astfel pentru mine în interiorul familiei în general nu mi s-au prezentat reguli diferite doar pentru că sunt fată.

Ce genuri de sport practici astăzi?

Eu ador sportul și îmi place să experimentez, să-mi provoc corpul. Nu mă limitez la un fel de sport, doar pentru că el se consideră tradițional pentru băieți sau fete. În prezent, de trei ori pe săptămână, eu practic baletul, iar în fiecare duminică  mă duc la box. Personal nu cred că masculinitatea și feminitatea sunt reciproc excluse, ci mai degrabă că fiecare din noi este o combinație din acestea două. Cum eu îmi exprim genul nu are nicio treabă cu sexul biologic al persoanei pe care eu o iubesc. Deci argumente gen „arată că o lesbiană” sunt cel puțin ‘none of your business’  și cel mult ignorante.

image

Mereu ai fost atât de dezinvoltă? A existat o perioadă în care te-ai fi supus așa-ziselor reguli ale societății? Ai îmbrăcat ceea ce se cuvine și ai vorbit așa cum „trebuie” , în conformitate cu statutul tău de femeie? Dacă da, atunci ce a determinat schimbarea? Masteratul în filozofie specializat în studiul genurilor a jucat un rol în „renașterea” ta? 

La sigur nu, din motivul economic în primul rând. În al doilea rând, eu îmi suprimam mult timp caracteristicile mele care nu corespundeau ideii de fată. Îmi amintesc, nu o dată mi se zicea să nu gesticulez așa de mult și să nu vorbesc așa de tare. Deși vedeam că erau băieți care făceau fix așa și asta era ok. Deci erau niște semnale, care veneau din partea societății largi, și eu le-am perceput la nivel subconștient. Ca să fiu acceptată de oamenii din jur un timp îndelungat eu copiam cum se comportau alte fete pe care eu le admiram pentru că erau așa de „fete”. Deja doar în ultimii ani de liceu, am început să-mi accept felul meu de a fi, cu ajutorul unor prietenii care mi-au oferit doar căldură și sprijin.
Această acceptare de sine s-a consolidat în anii când am trăit în SUA (2008-2009), unde eram parte din teatrul universității și care a servit ca o platformă de expunere.
Toate aceste procese descrise mai sus aveau loc la nivel subconștient. Țin minte când aplicam la Masterat imboldul era necesitatea de a cunoaște și a înțelege de ce felul meu de a fi fată nu este cumva ok.

image

Masteratul în Filosofie specializat în Studiile Genurilor mi-a oferit teorii, științe, cauze și efecte, istorie, și astfel o conștientizare a acestei experiențe de viață. Și cel mai important, experiența de viață în Marea Britanie, într-o societate cu mult mai liberală și feministă decât Moldova, eu în sfârșit m-am simțit liberă să fiu eu.

Cum crezi, de ce la noi în țară se insistă încă în copilăria omului, ca el să facă lucrurile specifice genului pe care îl reprezintă? Și care sunt riscurile acestor stereotipuri?

Noi suntem o societate patriarhală, care se conduce după regulile extrem de rigide de comportament atribuite femeilor și bărbaților. Întreg sistemul, începând cu școala (ne amintim de educația tehnologică), până la nivelul politic sau de conducere este construit să mențină aceste roluri și comportamente – roluri care, apriori, atribuie femeilor o poziție inferioară, neimplicată, și invizibilă. Nu e nevoie să privim departe și să ne amintim de avalanșa de sexism față de Maia Sandu. Faptul că o femeie care nu este căsătorită și nu are copii candidează pentru post de Președinte al țării e percepută ca un atac la un sistem și o ierarhie de puteri susținute sute de ani.
Riscul mentalității este evident- atunci când dezvoltarea fetelor și băieților este impusă în limitele presupuselor caracteristici atribuite genului acestora, noi nu dezvoltăm la maxim potențialul lor, mai ales al fetelor. Respectiv, nu ne dezvoltăm la maxim ca societate și ca țară, pentru că dacă noi ca societate acceptăm că femeile pot pretinde doar la rolul de mamă, gospodină și păpușă frumoasă, noi pierdem 52% de talent în inginerie, matematică, știință, sport, IT, politică, economică, etc.

polina-ceastuhina-cat-lady-urban-chisinau

 

Prin urmare, cine este femeia în societatea noastră și cine este bărbatul? 

Dacă o persoană se naște cu organele reproductive de femeie, trebuie să preia caracteristici considerate feminine, adică să fie frumoasă, să îmbrace haine tradițional considerate feminine, să fie docilă, fizic să fie firavă, să aibă grijă de păr, nu cumva să aibă prea mulți mușchi, să fie o bună gospodină, să știe cum să gătească, expunerea emoțională este acceptată chiar așteptată, trebuie să aibă copii, dacă îi are este așteptată să fie cea care renunță la carieră pentru a avea grijă de ei și în finalitate să iubească un bărbat. De fapt chiar valoarea unei persoane ca femeie constă în a găsi un bărbat care o va iubi. Plus la aceasta, valoarea femeii scade dacă aceasta are o atitudine pozitivă și deschisă față de sex, dacă a avut mai mulți parteneri sexuali.

Dacă o persoană se naște cu sex biologic masculin, trebuie să fie dominant, să aducă banul în casă, să poarte vestimentație tradițional considerată masculină, violența fizică este normală în cazul unui bărbat, trebuie să fie musculos și puternic fizic. Un bărbat nu este așteptat să contribuie la lucrul domestic, la creșterea copiilor. Valoarea unui bărbat constă în virilitatea masculină, dominanță și grosimea portmoneului. Emisiuni ca „Ce vor femeile?” la care sunt invitați exclusiv bărbați care vorbesc cum trebuie să fie femeile; training-uri pentru femei despre cum să-și găsească un bărbat și multe alte produse media reîntăresc această matrice. Dar cel mai important, acestea reîntăresc ierarhia relațiilor dintre un bărbat și o femeie. Bărbatul este plasat cumva mai presus. Iar toate astea, așa cum am spus mai sus, nu ne permite să ne dezvoltăm ca societate.

Îți mulțumim pentru interviu! Apropo, tare bine te prinde tunsoarea scurtă! 

Mulțumesc și eu.

Foto: Arhivă personală, Facebook.com, pceastuh.com