Dragostea e cea care-ți dă aripi și îți fură mințile. Ea face să o urmezi la mii de kilometri distanță. Diana Duminică e femeia pe care dragostea a dus-o până în Canada. O femeie puternică, notar de succes și activă în viața socuală a comunității în care s-a integrat cu succes. Care au fost greutățile apărute în cale și cât de lung e drumul de la stomatologie la notariat, aflăm din povestea ei.

Cum am ajuns în Canada

„Eram studentă în anul IV la USMF „Nicolae Testemițanu”, la stomatologie când m-am îndrăgostit de un băiat care era stabilit aici cu familia. Nu a fost nimic planificat, nu era visul meu să ajung aici. Era doar dragoste și am decis să iau avionul și să vin în Canada. În acea perioadă pentru mine totul părea roz, îmi spuneam că totul va fi bine, merg înainte, va fi ușor. Nu am realizat ce greutăți mă așteaptă aici. Am făcut acest pas ușor pentru că aveam doar 21 de ani, dacă eram la 30-35 de ani gândeam, la sigur chibzuiam mai mult înainte de a face acest pas.”

Prima dezamăgire

„Greutățile au început atunci când studiile mele din Moldova nu au fost recunoscute. Nu aveam anii de experiență ca să pot echivala diploma. Am fost acceptată la 5 facultăți, cu excepția stomatologiei. În aceeași zi mi-am făcut valiza și am zis că merg acasă, să termin ceea ce am început chiar dacă eram căsătorită. Am petrecut o vară în Moldova și tatăl meu mi-a zis că trebuie să merg să-mi urmez visul.”

Diana a revenit în Canada și a făcut facultatea de drept, după care a urmat un masterat în notariat.

Din nou EA

„Consider că emigrarea m-a schimbat foarte mult. Diana cea de 21 de ani și cea de acum sunt două persoane complet diferite. Nu putea să meargă o relație atunci când eu eram în timpul descoperirii personale. Nu a fost vina nimănui. A fost doar o etapă – cea în care eu m-am schimbat. El nu mai era persoana care putea să rămână lângă mine și eu nu mai eram cea care putea să rămână lângă el. Mi-am dat seama că atunci când eram împreună găseam în el confortul de acasă, împărtășeam aceeași cultură, obiceiuri. A fost greu după divorț, nu mi-e frică să spun că a fost foarte greu.”

 O nouă etapă

„Mi-am zis că nu am dreptul să plâng, însă nu am dreptul la un eșec. Dacă nu am dus până la capăt ceea ce am început în Moldova trebuie să termin aici. Îmi spuneam că trebuie să las toate barierele, să încep să comunic. Mi-am adunat forțele și am avansat fiindcă știam că studiile sunt unicile lucruri care vor rămâne mereu cu mine. Când ai făcut ca totul să meargă bine și nu ai niciun regret, întorci pagina și avansezi. Eu nu aveam regrete, așa am putut avansa. Dacă studiile în drept se fac în patru ani, eu le-am făcut în doi ani jumătate.
M-am lansat în afaceri foarte devreme. Am lucrat un an pentru cineva ca notar după care mi-am zis că vreau să am afacerea mea, să o dezvolt așa cum îmi doresc. Știam că doar eu pot să mă ajut. Niciun client nu-ți va bate la ușă atunci când nimeni nu te cunoaște. Am mers la întruniri cu oamenii de afaceri. Aici am fost bucuroasă să descopăr cât de dezvoltată e solidaritatea feminină. Femeile puternice în afaceri se ajută. Am legat multe relații, cu unii am devenit chiar parteneri de afaceri.”

Mingea de cristal

„De când am ajuns aici văd formarea mea ca personalitate. Am venit ca o minge de cristal și această minge s-a spart în câteva bucăți. După asta ai doar două variante: lași bucățile pe jos sau încerci să le lipești, să construiești din nou altă persoană. Cred că anume emigrarea m-a ajutat să devin persoana puternică care apreciază lucrurile importante și viața așa cum este.”

„Pentru mine Moldova era țara cea mai frumoasă și încă este așa. Nu gândeam niciodată să-mi părăsesc țara. Mereu mă întrebam cum alții pot să plece.”

Autor: Viorica Cioară, stagiară

Video: Internetu Grăiește

Foto: Facebook.com

Dacă vrei să ne povestești istoria ta, să ne spui cum e să te adaptezi la mii de kilometri de casă, dar și ce ți-a reuțit să creezi, faci în acea țară, te îndemnăm să ne scrii la [email protected] #Cumamemigrat poate face un conațional să nu mai vrea să plece din țară sau îl poate ajuta pe altul să se integreze mai ușor.